revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă
bună? Să cânte psalmi”. Sfântul Iacob foloseşte în mod frecvent
tehnica retorică, iar pronumele tiv" este cu siguranţă aici
interogativ. 5 Autorul trece de la suferinţă la bucurie şi apoi din nou
la suferinţă. Persoana care suferă o astfel de nenorocire trebuie să
se roage. 6 Suferinţa este exprimată cu ajutorul termenului
kakopaqei', care nu subliniază neapărat o boală, ci mai degrabă
circumstanţele fizice sau situaţiile personale care cauzează
suferinţa unei persoane. 7 Cu alte cuvinte, este evidenţiată mai mult
experienţa interioară a îndurării unei anumite nenorociri, decât o
anumită formă concretă de suferinţă. Urmând contextul scrierii, în
această categorie generală ar putea intra persecuţiile asupra
creştinilor, suferinţele celor săraci cauzate de cei înstăriţi sau alte
situaţii personale dificile şi dureroase. Ceea ce vrea autorul să
puncteze este faptul că nu trebuie să ne plângem excesiv sau să
abandonăm lupta, nici măcar să nu ne resemnăm pasiv (ca în
învăţăturii stoică), ci mai degrabă să ne rugăm fierbinte, să strigăm
către Dumnezeu şi să avem încredere că El va înlătura şi va şterge
răul pe care îl suferim.
Pe de altă parte, Dumnezeu nu trebuie uitat nici când
bucuria îşi face loc într-o „inimă bună”, chiar dacă situaţiile
externe par dificile (cf. Fapte XXVII, 22-25). Şi în aceste
momente, trebuie să cântăm şi să ne rugăm Domnului. Verbul
yavllw are 56 de ocurenţe în Septuaginta, indicând la origine un
cântec acompaniat de un instrument cu coarde, iar mai apoi
căpătând sensul mai general de cântec sau rugăciune. 8 Îndemnul
Fii fără griji. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!... Te-ai legat de
femeie? Nu căuta dezlegat. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie”.
5
S. J. KISTEMAKER & W. HENDRIKSEN, New Testament Commentary:
Exposition of James and the Epistles of John, New Testament Commentary,
Vol. 14, Grand Rapids: Baker Book House, 1953-2001, p. 174.
6
Sfântul Iacob ne îndeamnă să îl căutăm pe Dumnezeu în rugăciune, aşa cum o
face şi Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă (V, 7) şi Sfântul Pavel
(Efeseni VI, 18; Coloseni IV, 2; I Tesaloniceni V, 17). Rugăciunea este liantul
vital care ne menţine într-o permanentă relaţie cu „Iisus, începătorul şi plinitorul
credinţei” (Evrei XII, 2).
7
The Lexham Analytical Lexicon to the Greek New Testament, Logos Bible
Software, 2011.
8
Conform Psaltirii, perioadele de bucurie sunt urmate de vremuri de tristeţe:
„Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui
182