revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

„Căpetenia” acestei insule se numea Publius, un om bogat
cu multe ţarini şi familie, de care sfântul Luca scrie că „avea un
tată bolnav” (Fapte 28, 8), că minunea vindecării lui Pavel de
muşcătura viperei s-a petrecut pe proprietatea sa (28, 7) şi că „a
găzduit prietenos” timp de trei zile pe Pavel şi pe Luca (28, 7).
Pentru neputinţa de a călători mai departe din cauza vremii
nefavorabile, dar şi pentru bunăvoinţa (filantropia) acestor
locuitori, cei 276 de naufragiaţi au rămas pe insula Melite timp de
trei luni.
În această perioadă Sfântul Pavel a propovăduit credinţa
creştină acestor oameni (barbari, cf. Fapte 28, 2, 4), făcând
totodată foarte multe minuni şi vindecări. Astfel, a rămas
nevătămat, fără să se umfle sau să cadă deodată jos (Fapte 28, 6) în
urma muşcăturii unei vipere veninoase. Văzând vipera atârnând de
mâna Sfântului, locuitorii îl socoteau pe acesta criminal sau hoţ
pedepsit de Δίκη, zeiţa dreptăţii şi a războiului. Deci cu siguranţă
vipera l-a muşcat pe Apostol, şi nu s-a încolăcit de mâna sa aşa
cum afirmă unii teologi, 75 ori în alt chip Sfântul ar fi scăpat
nemuşcat. 76 Pavel a vindecat pe tatăl lui Publius, care zăcea în pat
„cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge”, prin rugăciune şi prin
punerea mâinilor peste el (Fapte 28, 8). În urma acestei minuni,
„veneau la el şi ceilalţi din insulă, care aveau bolnavi, şi se
vindecau” (Fapte 28, 9). 77
Toate aceste minuni, alături de salvarea din naufragiu,
trebuie să fi întărit şi credinţa celorlalţi împreună călători cu Pavel,
care, încă pe corabie fiind, în mijlocul furtunii, aflaseră despre
Dumnezeul lui Pavel şi despre îngeri (Fapte 27, 23).
Corabia cu semnul Dioscurilor pe care Iulius a îmbarcat pe
75 Dr. THOMAS L. CONSTABLE, Op. cit., p. 314.
76 Poate tocmai pentru a înlătura orice îndoială că muşcătura viperei a fost reală
şi veninoasă, tradiţia picturii acestei scene în Biserica Ortodoxă, îl arată pe
Sfântul Pavel lângă foc, şi vipera atârnată de degetul lui mare: „Foc şi găteje şi
Pavel stând, avându-şi mâna întinsă deasupra focului, şi o viperă atârnată de
degetul lui cel mare” – Vezi: DIONISIE DIN FURNA, Erminia picturii
bizantine, editura Sofia, Bucureşti, 2000, p. 172.
77 Deci s-a împlinit cu Apostolul cuvântul Mântuitorului care zice „Şerpi vor lua
în mână şi, …peste bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu
16, 18; Luca 9, 6; 10, 19; 13, 13). Măreţia acestor minuni i-au făcut pe locuitorii
din Melita să îşi schimbe gândul, „şi ziceau că el este zeu” (Fapte 28, 6), tot aşa
cum cei din Listra numeau pe Barnaba Zeus şi pe Pavel Hermes (Fapte 14, 12).
95