revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

vindecarea de o suferinţă sau de salvarea de la o anumită
nenorocire pe care Dumnezeu o adusese asupra unei comunităţi
sau a unei persoane din cauza păcatelor. De asemenea, Noul
Testament vorbeşte despre mărturisirea păcatelor (Marcu I, 5;
Matei III, 6; Fapte XIX, 18; I Ioan 1, 9), aceasta fiind o practică
frecventă în Biserica primară, aşa cum reiese şi din scrierile
Părinţilor Apostolici (Didahia 4:14; 14:1; Epistola lui Barnaba
19:12; Herma Păstorul, Viz. 1.1.3; 3.1.5-6; Sim. 9.23.4). Sfântul
Iacob vorbeşte despre mărturisirea reciprocă a păcatelor în cadrul
adunărilor creştine. Confesiunea curăţă comunitatea de păcate (gr.
taV" aJmartiva") şi îi face pe membrii săi apţi de a se ruga unii
pentru alţii. 17 Astfel, efectul ultim al acestei acţiuni este vindecarea
(gr. o{pw" ijaqh'te). Fără mărturisirea păcatelor şi iertarea acestora
de către Dumnezeu nu există vindecare (cf. I Corinteni XI, 30-32; I
Ioan V, 16-17). Sfântul Iacob încurajează rugăciunea persoanelor
drepte ca având o mare putere (gr. poluV ijscuvei). Divkaio" poate fi
orice membru al Bisericii care îşi mărturiseşte păcatele şi duce o
vieţuire creştină autentică (cf. Matei I, 19; Evrei XII, 23; I Petru
IV, 18; I Ioan III, 7; Apocalipsa XXII, 11). Participiul
ejvnergoumevnh se referă la Dumnezeu ca agent activ în procesul
rugăciunii: cel care se roagă este puternic, însă nu prin propriile
sale puteri, ci prin răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea sa.
Dumnezeu ascultă rugăciunile tuturor, de aceea creştinii trebuie să
se roage cu conştiinţa curată şi cu îndrăzneală. 18
Concluzia: exemplul Sfântului Prooroc Ilie
După ce i-a îndemnat pe creştini să se roage, Sfântul Iacob aduce
în prim-plan, în vv. 17-18, un exemplu sugestiv, pentru a-şi susţine
afirmaţia sa despre eficacitatea rugăciunii: profetul Ilie din Vechiul
Testament. Deşi era un simplu om, cu slăbiciuni asemenea nouă
(a{nqrwpo" hj'n oJmoiopaqhV" hJmi'n; vezi şi Fapte XIV, 15) şi celor
care citesc epistola, Ilie a reuşit totuşi prin puterea rugăciunii să
dicteze momentul secetei şi al ploii. Personajul este ales pentru că,
în tradiţia ebraică, devenise o paradigmă a rugăciunii împlinite de
17
The Pulpit Commentary: James, Edited by H. D. M. Spence-Jones,
Bellingham, 2004, p. 71-72.
18
I. LOH & H. HATTON, A Handbook on the Letter from James, UBS
Handbook Series, New York: United Bible Societies, 1997, p. 194.
189