revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

faptul că el este cel care, în anul 328, a dispus construcţia podului
de la Sucidava (Celei), în Oltenia, şi ale cărui urme se mai
păstrează. De altfel, despre această realitate ne dau mărturie şi
Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, care a
preluat un text din „Povestea pentru marele Costandin împărat”,
„care reprezintă un colaj de ample extrase din Panegiricul
împăraţilor Constantin şi Elena, scris de Eftimie, patriarhul
Târnovei (între anii 1375-1393)”, 22 unde se afirmă că împăratul
Constantin cel Mare „…a făcut podul peste râul Dunărea,…”. 23
În ziua de 3 august 379, împăratul Graţian şi Augustul
Teodosie - sub jurisdicţia căruia se afla Orientul, Moesia şi
Tracia 24 – au dat un Edict prin care au interzis orice erezie, iar pe
27 februarie 380 au emanat un Edict prin care a dispus ca toţi
creştinii, subiecţi ai imperiului roman, să mărturisească doar
credinţa niceeană, adică adevărurile de credinţă formulate în
Sinodul niceean. 25
În Edictul semnat la Tesalonic în ziua de 27 februarie 380,
împăraţii Graţian, Valentin şi Teodosie îşi exprima dorinţa ca
„...toate popoarele” stăpânite de ei să „urmeze aceeaşi religie... pe
care Apostolul Petru a dat-o Romanilor şi care este mărturisită de
popa Damasus (dal pontefice Damaso) şi de Petru, episcopul
alexandrinienilor (e da Pietro, vescovo di Alessandria), om de
sfinţenie apostolică (uomo di apostolica santità)”, şi ca „toţi să
credem conform învăţăturii Apostolilor (secondo l’ammaestramento
degli Apostoli) şi învăţăturii evanghelice (doctrina evangelica), într-o
22 GHEORGHE MIHĂILĂ, Originalul slavon al Învăţăturilor lui Neagoe
Basarab către Fiul său Teodosie, în Vol. Învăţăturile lui Neagoe Basarab către
fiul său Theodosie, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1996, p. LV.
23 Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Versiunea
originală, trad. G. Mihăilă, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1996, p. 229.
24 Vezi, P. L. GUIDUCCI, 27 febraio 380: Il cristianesimo diventa la religione
ufficiale dell'impero, în Vol. Fontes. Documenti…, p. 95.
25 Vezi, N. V. DURĂ, Canoanele Sinodului II ecumenic şi obligativitatea de a
mărturisi şi păstra cu credincioşie Crezul niceo-constantinopolitan, în Revista
„Ortodoxia”, Anul XXXIII (1981), Nr. 2, p. 442-459; IDEM, Tradiţia
hristologică predanisită la Părinţii Străromâni şi Români, în Revista „Mărturie
Ortodoxă. Revista Comunităţii Ortodoxe Române din Olanda (Haga)”, II
(1983), Nr. 4, p. 18-46; IDEM, Crezul niceo-constantinopolitan, fundamentul
învăţăturii creştine, în Revista „Îndrumător bisericesc”, Râmnicu-Vâlcea, 1985,
nr. 2, p. 83-87.
35