revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

să accepte provocările modernităţii şi pluralismului, întrucât
„Ortodoxia poate să reprezinte un răspuns la întrebările prezentului
când ea însăşi va conştientiza obligaţia ei ecumenică şi socială”. 29
29 CONSTANTINE SKOUTERIS, Perspective Ortodoxe, trad. Ioan Marin
Croitoru, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, p. 142. În noua
realitate istorică europeană este obligatoriu ca Ortodoxia să fie prezentă şi să
funcţioneze „ca un trup”. Ea „are capacitatea, prin teologia, antropologia şi
cosmologia ei, să contribuie la configurarea imaginii postmoderniste a lumii,
oferind o contrapropunere care va elibera lumea de impasurile în care a fost
condusă de modernismul european apusean” – Vezi: IBIDEM, p. 157. Vezi
volumele colective ce au rezultat în urma unor simpozioane dedicate raportului
dintre Biserica Ortodoxă şi Uniunea Europeană: Ortodoxia, parte integrantă din
spiritualitatea şi cultura europeană, Mănăstirea Constantin Brâncoveanu
Sâmbăta de Sus, 2004; Diversitate şi identitate culturală în Europa, Ed.
Bibliotheca, Târgovişte, 2005; Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană, Ed.
Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006. Cel mai recent publicat este
volumul colectiv ce a rezultat în urma unei Conferinţe internaţionale ce a avut
loc la Cluj-Napoca, între 26-29 martie 2009: IOAN VASILE LEB, GABRIEL-
VIOREL GÂRDAN, DACIAN-BUT CĂPUŞAN (coord.), Integrarea
europeană şi valorile Bisericii, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, în special
studiile semnate de: PETER NEUNER, Christliche Ideen als Fundament für
Europa, p. 11-22; KONSTANTIN NIKOLAKOPOULOS, Caracterul creştin al
Europei şi contribuţia ortodoxă, p. 23-66; OVIDIU IOAN, Reflecţii asupra
temei: Studiul teologiei ortodoxe şi integrarea României în Uniunea Europeană,
p. 109-114; IOAN-MARIUS BUCUR, RALUCA DIMA, Biserica Ortodoxă
Română în procesul aderării României la Uniunea Europeană, p. 135-150,
NICOLAE PĂUN, Identitate naţională şi identitate europeană: un concept
preliminar, p. 241-246; EMANOIL BĂBUŞ, Frontierele în Europa şi
dimensiunea lor religioasă, p. 259-272; NICOLAE TURCAN, Creştinismul
european – între secularizarea postmodernă şi alternativa ortodoxă, p. 367-384.
Vezi de asemenea TEODOR ŞERBAN, Ortodoxia în Uniunea Europeană, în
Almanah Bisericesc – 2010, Ed. Episcopiei Giurgiului, 2010, p. 287-294.
Autorul afirmă printre altele: „Trebuie menţionat faptul că însăşi conştiinţa de
sine ortodoxă ne obligă să accentuăm că Ortodoxia este credinţa primară a
Europei, credinţă dată uitării de către Europa, credinţă care va trebui cândva să
constituie din nou identitatea ei creştină” (p. 287). Principala contribuţie adusă
de Ortodoxie la moştenirea europeană constă în „comuniunea sfinţilor”: „Lista
lungă de oameni sfinţi din Europa Occidentală, cinstiţi pană astăzi şi aparţinând
Bisericii Ortodoxe nedespărţite, arată ca nu pot fi ignorate nici Ortodoxia, nici
calitatea credinţei lor, ca parte şi bază a moştenirii culturale şi în special a celei
religioase din Europa Occidentală” (p. 288). În concluzie, valorile Ortodoxiei
pot să fie alternative la criza ideologică prin care trece Europa; sau, altfel spus,
„istoria Bisericii Ortodoxe poate fi ea însăşi un bun exemplu pentru ceea ce se
doreşte a fi Uniunea Europeană” (p. 289). Pe aceeaşi linie a argumentaţiei se
înscrie şi lucrarea Arhimandritului athonit GHEORGHE KAPSANIS,
122