revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

de măsuri concrete pentru a indemniza pe proprietarii acestor
bunuri confiscate”. 12
Într-adevăr, în textul acestui Edict se preciza că, printre
altele, cei doi „Auguşti” au decis: 13
a) „...De a acorda creştinilor şi tuturor celorlalţi libertatea
de a urma religia dorită, pentru ca Divinitatea (la Divinità), care
este în Ceruri, – oricare ar fi aceasta – să poată concede pace şi
prosperitate vouă şi tuturor supuşilor voştri”. Această Divinitate
era numită „la Suprema Divinità” (Divinitatea Supremă), adică
Dumnezeul lui Abraham şi al lui Moise şi al tuturor neamurilor –
indiferent cum îl numeau acestea - dar şi al Apostolilor, care au
crezut „Într-Unul Dumnezeu”, Cel Întreit în Feţe (Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh), pe care îl adorau şi preaslăveau şi creştinii din epoca
Edictului de la Milan.
b) Să „nu se nege nimănui, indiferent că urmează religia
creştină (la religione cristiana) sau o alta, care pentru el este mai
bună (un alta’per lui megliore), o astfel de libertate (tale
libertà)...”.
Se afirma astfel, pentru prima dată în istoria omenirii,
principiul egalităţii Cultelor religioase în faţa legii. În consecinţă,
indiferent de crezul lor religios şi de numărul adepţilor, Cultele
religioase se bucurau de regimul egalităţii de tratament din partea
autorităţii romane, de unde şi o recunoaştere a unei egale
îndreptăţiri de a se bucura de libertatea religioasă. Ca urmare a
acestui Edict, Statul roman nu-şi mai putea deci permite să
interzică existenţa vreunei religii sau exercitarea liberă a cultului ei
de către membrii săi.
Un alt aspect, neevidenţiat de altfel până în prezent de
literatura de specialitate (juridică, ecleziastică, socio-politică etc.),
este acela că această libertate religioasă n-a avut un caracter
restrictiv, adică n-a fost limitată doar pe seama acelui „civis
romanus” (cetăţean roman), sau pur şi simplu a „cetăţeanului”, aşa
după cum avea să se prevadă – aproape după cincisprezece secole
– în textul Declaraţiei Revoluţiei franceze (1789), ci a fost
prevăzută şi asigurată pe seama oricărei fiinţe umane, a oricărui
12 IBIDEM, p. 71.
13 Scrisoarea împăraţilor Constantin şi Liciniu adresată guvernatorului Bitiniei,
apud Fontes. Documenti..., p. 71-73.
31