revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

10. În incinta Seminarului Teologic se află fostul schit
Inăteşti, odinioară filie a parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”.
Despre acest monument cu hramul Buna Vestire, altădată metoc al
mănăstirii Cozia, s-a scris foarte puţin. Neavând pisanie sau vreo
altă însemnare nu putem şti cu certitudine fondatorii sau vechimea
lui. S-a susţinut că aici a fost o aşezare monahală, a cărei existenţă
trebuie urmărită până în cele mai vechi timpuri. Dintr-un
document, emis la 20 mai 1388, de Mircea cel Bătrân, reiese că
domnitorul face danie mănăstirii Cozia, ctitoria sa, printre altele,
un „metoh în locul Hinăteştilor, care l-a închinat Tatul la
biserică”. 107 Această consemnare dovedeşte că locaşul era cu mult
mai vechi decât atestarea sa documentară, fiind pus, după părerea
unor istorici, în rândul primelor chinovii din Oltenia, alături de
Cozia şi Tismana. Ion Donat aprecia că rămâne „cu siguranţă cea
mai veche aşezare mănăstirească din Oltenia, care se datoreşte
unui boier”. 108
Actuala ctitorie a fost ridicată la jumătatea secolului al
XVIII-lea de monahul Vasile, ajutat de ieromonahul Rafael,
năstavnicul mănăstirii Cozia. Primul act în care este menţionată
biserica datează din 11 august 1751, când ctitorul îi închină o vie la
Troian, „în dreptul Crucii Mişeilor, lângă hotarul Sfintei mănăstiri
Cozia, ce se cheamă Enăteştii”. Din cuprinsul lui rezultă că acest
călugăr dorea să înalţe un locaş „pe moşia sfintei mănăstiri, la
metohul de la Râmnic”, iar pentru realizarea planului său şi-a luat
„tovarăş şi pe chir Rafail ieromonahul, năstavnicul mănăstirii
Cozia, pe care l-a aflat la un gând cu el şi au ridicat amândoi
biserica”.
Curând, edificiul s-a bucurat de atenţia lui Constantin
Racoviţă, care în 1754 îi întărea stăpânirea peste o vie aflată la
Troian şi peste un cazan cu 2 ţevi, 2 boi, o vacă şi 12 stupi, rămaşi
de la fratele ctitorului. 109 Ar fi funcţionat fără întrerupere până la
secularizare, chiliile lui servind mult timp arestului preventiv. 110
Interesant este faptul că nu a suferit modificări în cursul vremii,
107
DRH, B. Ţara Românească, Vol. I, p. 25-28.
108
ION DONAT, Fundaţiunile religioase ale Olteniei, partea I – Mănăstiri şi
schituri, Craiova, 1937, p. 55-56.
109
I. POPESCU-CILIENI, Schituri oltene necunoscute, în MO, an. VIII, 1956,
nr. 1-3, p. 125-127.
110
ION DONAT, Op. cit., p. 55-56.
158