revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

Iulius. 12 Acesta avea îndatorirea de a duce prizonierii teferi la
Roma şi de a-i predea autorităţilor competente. El s-a purtat cu
Pavel cu deosebită omenie pe întreg parcursul călătoriei, şi nu l-a
tratat ca pe un prizonier obişnuit, ci ca pe un prizonier politic. 13
Cohorta augusta, al cărei centurion era Iulius (Fapte 27, 1),
a stârnit de asemenea multe controverse. Probabil că aceasta era o
cohortă auxiliară, despre care ştim că a staţionat în Siria după acest
timp. 14 După altă părere, aceasta era o cohortă auxiliară venită din
Samaria (Sebaste), chemată apoi de Irod Agripa I la Ierusalim.
Augusta (Sebaste) era în acest caz un titlu onorific. 15 Cel mai
probabil însă, numele „cohorta augusta” a fost dat corpului
curierilor imperiali, numiţi frumentarii, care erau însărcinaţi ca să
ţină legătura dintre împărat şi armatele provinciale, controlând
comisariatul, conducând prizonierii de război 16 şi transportând
proviziile de grâu în capitala imperiului. 17 Datoria lor originală era,
aşa cum le arată numele, să organizeze transportul de grâu
(frumentum) la Roma. 18
Alţi autori consideră că această cohortă este Italica, al cărei
centurion fusese Cornelius (10, 1), ipoteză foarte puţin probabilă. 19
Stokes susţine că Iulius adusese în Cezareea o cohortă de gardă
Op. cit., p. 56-57; Sutaşii erau responsabili pentru disciplină, antrenamente,
inspectarea armelor, apărare şi comandă în câmpul de luptă – Vezi: Pr. conf.
univ. dr. DIONISIE STAMATOIU, „La plinirea vremii…”(Gal. IV, 4). Pagini
de Noul Testament, Editura Universitaria, Craiova, 2002, p. 75.
12
Unii exegeţi îl identifică cu Iulius Priscus care urma să fie promovat în funcţia
de comandant al gărzilor pretoriene de împăratul Vitellius – Vezi: TACITUS,
The Histories, translated with introduction and notes by W. Hamilton, Oxford,
1912, II. 92, IV. 11; PATON J. GLOAG, A critical and exegetical commentary
on the Acts of the Apostles, vol. II, Edinburgh, 1870, p. 389.
13
RAY C. STEDMAN, God and shipwrecks, Discovery Publishing, 1995, p. 1.
14
Numele cohortei era în acest caz unul onorific – Vezi: LUKE TIMOTHY
JOHNSON, DANIEL J. HARRINGTON, The Acts of the Apostles,Collegeville,
Minnesota, 1992, p. 445.
15
LUKE TIMOTHY JOHNSON, DANIEL J. HARRINGTON, Op. cit., p. 445.
16
GEORGE ARTHUR BUTTRICK, Op. cit., p. 332; ÉDOUARD BARDE,
Commentaire sur Les Actes des Apôtres, Genève, 1898, p. 452.
17
G. GUŢU, Dicţionar latin - român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1983, p. 502.
18
F. F. BRUCE, Paul, Apostle of the Heart Set Free, Grand Rapids, Michigan,
1977, p. 368.
19
ÉDOUARD BARDE, Op. cit., p. 451.
85