revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

ortodox şi aşezate în biserici special construite pentru a fi găzduite
şi cinstite de popor. Aceste biserici au devenit locuri unde erau
încoronaţi împăraţii sau se rugau netulburaţi de nimeni. Astfel,
Constantinopolul a devenit oraşul cu cele mai multe moaşte din
lumea creştină, şi acest lucru a căpătat o semnificaţie în plus când
Ierusalimul a fost prădat în timpul cruciadelor. Când moaştele
Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse de la Komana la
Constantinopol, „binecuvântata Pulheria le-a aşezat în Biserica
Sfinţilor Apostoli, unindu-i astfel pe cei care au fost separaţi prin
depunerea blândului păstor din scaunul Constantinopolului”.
Pulheria a construit o frumoasă biserică în cinstea primului martir,
Sfântul Ştefan, şi a aşezat moaştele sale acolo”. 41 Din dorinţa ei,
Biserica Sfântului Ştefan a fost legată de Palatul Daphne şi a
găzduit mâna martirului adusă de la Ierusalim, dar şi o părticică
din Sfânta Cruce.
6. Concluzie
În societatea înaltă a Bizanţului, soţia, mama, fiica, sora de
împărat aveau cel mai adesea o viaţă obişnuită, la fel cu a tuturor
femeilor. Îşi petreceau cea mai mare parte a timpului retrase, erau
evlavioase şi prezente la slujbele Bisericii, desfăşurau activităţi
filantropice şi de mecenat cultural, făcând donaţii pentru
construirea şi restaurarea bisericilor şi a aşezămintelor sociale.
Dintre acestea, unele femei ajung să joace un rol important în
viaţa politică şi bisericească a imperiului, iar altele ajung sfinte în
sinaxarele Bisericii. Împărăteasa Pulheria a fost contemporană cu
importante evenimente politice, culturale şi religioase: organizarea
Universităţii din Constantinopol, ridicarea zidurilor
Constantinopolului, publicarea Codex Theodosianus, disputele
teologice care au culminat cu al treilea Sinod ecumenic, din Efes
de la 431 şi al patrulea, de la Calcedon din 451. Împărăteasă şi
fecioară, aflată în preajma tronului fratelui său, Teodosie al II-lea
(408-450) şi a soţului său, Marcian (450-457), ea a avut o
influenţă hotărâtoare în istoria Bisericii Bizanţului. A vegheat
asupra educaţiei fratelui său Teodosie, cultivându-i virtuţile
împăratului creştin, a rămas fidelă hotărârii de a trăi în feciorie,
împărţind cu soţul ei Marcian aceeaşi dragoste pentru virtute, a
41 IBIDEM, p. 138.
79