revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

divina)...”. 40
Papa Ghelasie îşi revendica deci „auctoritas/tis”
(autoritatea) în ambele domenii, spiritual-religios şi teluric, iar
împăratului îi recunoştea doar „potestas/tis” (putere), adică
stăpânire, a cărei sursă derivă însă din „auctoritatis” deţinută doar
de „Summus Pontifex”, titlu la care renunţaseră împăraţii romani
în anul 382 în favoarea Episcopului Romei.
O asemenea gândire juridică – asociată uneia de natură
politică – avea să rămână pentru Biserica romană şi pontifii ei nu
numai orientativă, ci doctrina lor oficială pe întreg parcursul
Evului Mediu. Revendicată şi în lupta pe care papalitatea a dus-o
cu Carol cel Mare şi urmaşii săi, Împăraţii imperiului romanogerman,
această doctrină politico-juridică a fost canonizată şi
înscrisă în textul legislaţiei canonice a Bisericii latine. Ea va
culmina cu „cearta pentru investitură”, câştigată de papalitate prin
acel „Dictatus Papae”, 41 din anul 1075, semnat de papa Grigore al
VII-lea, care a reafirmat teoria papei Ghelasie.
În faţa pretenţiilor afişate de unele State din Europa de vest -
care au izbutit să iasă de sub tutela Statului papal şi să-şi afirme
independenţa lor pe scena europeană de-abia în secolele XII-XIII -
papa Inocenţiu al III-lea (1198-1216) îşi va revendica „plenitudo
potestas” (puterea deplină) asupra ambelor regnuri, cel spiritualreligios
şi cel teren (pământesc), prin acel faimos Decret din anul
1202 adresat prin intermediul „venerabilului frate”, Arhiepiscopul
de Arles 42 (Galia), iar papa Bonifaciu al VIII-lea prin cunoscuta-i
bulă „Unam sanctam” 43 din anul 1302.
După cum s-a putut constata, după Edictul de la Milan (313)
ideile şi teoriile privind relaţiile dintre cele două instituţii, Statul şi
Biserica, afirmate şi puse în circulaţie îndeosebi de Sfântul
Ambrozie şi de papa Ghelasie, au fost şi cele care au fasonat şi
exprimat cel mai bine raporturile dintre puterea politică şi
autoritatea papală pe toată perioada Evului Mediu.
În partea Răsăriteană a fostului Imperiu roman, relaţiile
40
Scrisoarea papei Ghelasie I către împăratul Orientului, Anastasie I (494), în
Fontes. Documenti..., p. 120-121.
41
Vezi, „Dictatus Papae”, în Fontes. Documenti..., p. 160.
42
Vezi, S. Z. EHLER – J. B. MORRALL, Chiesa e Stato attraverso i secoli,
Milano, 1958, p. 98-101.
43
IBIDEM, p. 123-125.
41