revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

O SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA BISERICILOR
DIN RÂMNICU VÂLCEA
Pr. Dr. RĂDOI LAURENŢIU 1
Cuvinte cheie: Râmnicu Vâlcea, biserică, preoţi, ctitorii
voievodale
Keywords: Râmnicu Vâlcea, church, priests, the creators of
voievodale
I. Aspecte introductive
Oraşul Râmnicu Vâlcea, situat în partea central-estică a judeţului
Vâlcea, la confluenţa râului Olăneşti cu Oltul, este cea mai
importantă localitate a Eparhiei Râmnicului. Atestată la 20 mai
1388, când domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) întăreşte
mănăstirii Cozia, ctitoria sa, o „moară la Râmnic”, dăruită de Dan I
(1383-1386) şi o vie, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia
lui Radu I, 2 aşezarea păstrează misterul timpurilor de altădată. Din
vechea cetate se pot vedea şi azi zidurile care înconjoară parcul
„Mircea cel Bătrân”, ruine ale curţii voievodale şi prezenţe
materiale vii ale domnitorului pe aceste meleaguri. 3 Alături de
aceste vestigii, Râmnicul, ajuns dintru început reşedinţă
episcopală, 4 se poate mândri cu un număr impresionant de locaşuri
de cult care dovedesc că a fost, în timp, o adevărată cetate
spirituală pentru credincioşii de pe malul drept al Oltului. De la
schiturile izolate, la biserici grandioase, municipiul adăposteşte o
bogată zestre a iconografiei şi arhitecturii româneşti, cu o evoluţie
ale cărei origini urcă în secolul al XV-lea. De notat că o parte
dintre ele reprezintă opera unor pictori renumiţi ca Gheorghe
Tattarescu sau Octavian Smigelschi, iar altele poartă semnătura
unor zugravi pricepuţi, cu har, care au lăsat adevărate comori de
1 Preot paroh la Parohia Gârdeşti din Drăgăşani şi profesor la disciplina Religie
la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea.
2 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, Vol. I, Bucureşti, 1966,
p. 28 (se va cita DRH. B. Ţara Românească).
3 COSTEA MARINOIU, Inscripţii în cărbune, Bucureşti, p. 143.
4 ION DONAT, Reşedinţa celei de-a doua mitropolii a Ţării Româneşti, în
Revista „Arhivele Olteniei”, an. XIV, 1935, nr. 7-8, p. 75-76 (se va cita AO).
141