revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

iertarea păcatelor şi vindecarea demonstrează autoritatea absolută a
Mântuitorului Iisus Hristos: „De ce cugetaţi acestea în inimile
voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt
păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă?” (II, 8-10).
Termenul folosit în epistolă pentru „a mântui” este verbul la
indicativ viitor swvsei. Acelaşi cuvânt apare şi la sinoptici pentru a
exprima atât mântuirea spirituală, cât şi vindecarea fizică (vezi
Iacob I, 21; II, 14 şi Matei IX, 22). Alegerea verbului ejgeivrw este
remarcabilă, pentru că nu face parte din aceeaşi arie semantică cu
„a mântui/a vindeca”, ci aduce mai degrabă în faţă aceeaşi idee a
înţelesului dublu. „A ridica” se referă la un act prezent al lui
Dumnezeu, precum vindecarea cuiva ţintuit la pat (cf. Marcu V, 41;
Ioan XI, 27), dar şi la un act supranatural al lui Dumnezeu, atât în
Înviere Sa din morţi, cât şi în eshatologie (cf. I Corinteni XV).
Sfârşitul versetului face legătura între păcat şi boală. Un astfel de
concept nu este străin Noului Testament (Marcu II, 5; Ioan V, 14;
IX, 2-3; I Corinteni XI, 29-30) şi este binecunoscut şi în iudaism
(Iov, IV Regi XX, 3; XIX, 15-19). În epistolă nu este clar dacă
păcatul reprezintă în mod necesar cauza suferinţei. Conjuncţia ka!n
(şi dacă) şi conjunctivul perfect h/^ pepoihkwv" indică posibilitatea
ca persoana bolnavă să fie într-o stare de vinovăţie. Iertarea
păcatelor săvârşite include vindecarea sufletească şi trupească. 16
În v. 16, Iacob continuă cu descrierea binefacerilor
mărturisirii reciproce a păcatelor şi a rugăciunii stăruitoare pentru
ceilalţi. Şi Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre mărturisirea
reciprocă, pe lângă mângâierea fraţilor rătăciţi: „Fraţilor, chiar de
va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l
pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca
să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi
împlini legea lui Hristos” (Galateni VI, 1-2). Legătura dintre
vindecare şi iertarea păcatelor este din nou dezvoltată. Creştinii îşi
mărturisesc unii altora păcatele săvârşite (gr. ejxomologei'sqe ou^n
ajllhloi"). Actul mărturisirii era foarte important în tradiţia
ebraică, atât la nivel personal (Levitic V, 5; Numeri V, 7; Proverbe
XX, 9; XXVIII, 13; Iov XXXIII, 26-28), cât şi la nivel comunitar
(Levitic XVI, 21; XXVI, 40; Ezechiel X, 1; Judecători IX, 1-14).
Majoritatea pasajelor veterotestamentare vorbesc despre
16 S. J. KISTEMAKER & W. HENDRIKSEN, Op. cit., p. 177.
188