revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

probabil pe vremea preotului Vlad, care, la 24 octombrie 1668, în
calitate de martor, semna un act de vânzare a trei locuri mari în
Râmnic. 58 După cum precizează pisania, în urma distrugerilor
provocate de războiul dintre turci şi austrieci, ctitoria a fost
renovată în anul 1737 de Mihail, stareţul mănăstirii Cozia şi
nepotul mitropolitului Teodosie, sprijinit de doi bătrâni, Ion şi
Radu. 59 În 1763, sub îngrijirea stolnicului Petru Grădişteanu, s-a
zugrăvit altarul, apoi între 1769-1779 întreaga construcţie, de un
oarecare moş Ion, ajutat de Radu şi Drăghici, fiul lui Dumitraşcu,
care au lărgit interiorul, micşorând tinda. 60 Totodată, ei au făcut
chiliile de cărămidă şi zidul înconjurător de piatră, care aveau să
fie distruse în războiul ruso-turc din anii 1787-1792. O însemnare
din vechiul pomelnic consemnează că biserica a fost redeschisă în
1791, 61 apoi renovată în 1810 şi restaurată între 1812-1813, 62 când
negustorul Zamfir, fiul croitorului Ioan „au şindrilit clopotniţa şi
au dat bisericii un steag, un policandru, o poală cu fir, două
procoveţe, un patrafir, rucaviţe, ceaslov şi un tetrapod”. 63 Avariată
de cutremure, s-a rezidit între 1857-1860, prin efortul preotului
Nicolae Simionescu şi a fostului epitrop Iocovache Bujoreanu.
Este demn de subliniat că în 1859, domnitorul Alexandru Ioan
Cuza, vizitând oraşul, a ţinut o cuvântare în faţa aşezământului,
îndemnând credincioşii să-l picteze şi să păstreze cu sfinţenie
dreapta credinţă.
Perioada 1935-1945 a fost de bun augur pentru biserică,
radical renovată şi înzestrată cu o casă parohială nouă, sub păstoria
preotului Ioan Marina, viitorul patriarh Justinian. 64 Dată fiind
importanţa sa, între 1960-1970 a fost reparată şi înfrumuseţată de
Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti şi contribuţii biografice, în BOR, an.
CVI, 1988, nr. 9-10, p. 141-142.
58 I. POPESCU-CILIENI, Op. cit., p. 59, nota 18.
59 NICOLAE IORGA, Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a
românilor, Vol. II, Bucureşti, 1929, p. 148; ION VÂRTOSU, Biserici de lemn şi
cruci de piatră…, p. 186; DUMITRU BĂLAŞA, V. BĂLĂNESCU, Biserica
Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea..., p. 444.
60 NICOLAE IORGA, Inscripţii…, Vol. II, p. 316-318.
61 DUMITRU BĂLAŞA, Cartea de aur…, p. 152.
62 D. BĂLAŞA, V. BĂLĂNESCU, Op. cit., p. 449.
63 ACADEMIA ROMÂNĂ, Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul
Vâlcea, Vol. I, Craiova, 2009, p. 83.
64 D. BĂLAŞA, V. BĂLĂNESCU, Op. cit., p. 453-455.
151