revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

sora lui Honorius, celebra Galla Placidia, venită în Bizanţ
împreună cu fiica sa, Honoria, şi fiul său, Valentinian. Cu acest
prilej este stabilit un plan de căsătorie între micuţa Evdochia, fiica
recent născută a Evdochiei-Athenais, şi caesarul de 5 ani, pe care
moartea lui Honorius îl făcuse moştenitor al Imperiului de Apus.
Peste 14 ani, proiectul devenea realitate pentru Evdochia, care,
drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, pleacă într-un pelerinaj la
Locurile Sfinte. Reîntoarsă în 439, vasilisa trăieşte bucuria reuşitei,
avea de acum o fiică măritată cu un împărat. Stăpână pe situaţie,
Evdochia a greşit totuşi crezând că Pulheria ar putea renunţa aşa de
uşor la influenţa pe care o exercitase la Curte cu puţin timp
înainte. 11 În urma intrigilor de tot felul, Athenais-Evdochia va
părăsi palatul imperial în 442, îndreptându-se către Ierusalim, unde
va şi muri. Pulheria, a cărei influenţă scăzuse destul de mult, este
unanim recunoscută ca împărăteasă după moartea lui Teodosie al
II-lea, la 28 iulie 450, alegându-şi drept soţ şi coleg la tron pe
Marcian.
2.3. Înfiinţarea Universităţii din Constantinopol
În istoria milenară a Bizanţului, cultura, sub diferitele ei forme, a
reprezentat o preocupare statornică pentru marea majoritate a
împăraţilor. Crearea Universităţii din Constantinopol şi publicarea
Codexului Teodosian rămân momente de vârf în istoria civilizaţiei
Imperiului Bizantin, aparţinând în exclusivitate perioadei de
guvernare a lui Teodosie al II-lea.
Până în secolul al V-lea Atena reprezenta principalul centru
al învăţământului şi al ştiinţelor păgâne în întreg Imperiul Roman.
Cu toate acestea, triumful creştinismului de la sfârşitul secolului al
IV-lea a adus o sensibilă scădere a prestigiului acestei şcoli, declin
amplificat nu numai de invazia vizigotă, dar şi de crearea unei
universităţi creştine în vremea lui Teodosie al II-lea. Actul care a
legitimat înfiinţarea noii Universităţi de la Constantinopol a fost
dat de către Teodosie al II-lea, la 25 februarie 425. Corpul
profesoral era compus din 10 gramaticieni de limbă greacă, 10 de
limbă latină, 5 retori greci şi 3 latini, la care se mai adăugau o
catedră de filosofie şi două de drept. În luna următoare, la 14
martie 425, un text înscris în Codex Teodosianus făcea elogiul
11 IDEM, Istoria Imperiului Bizantin..., p. 268-272.
64