revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

în relaţie directă cu Maica Domnului, iar chemarea către feciorie
devenea pentru femeile imperiului o opţiune pe cât de valabilă pe
atât de ispititoare. Ele vedeau acest lucru ca fiind o contribuţie pe
care fiecare o putea aduce la protejarea imperiului de forţele răului
care îl ameninţau. 3 Starea socială a femeilor devotate Fecioarei
Maria urca de la cetăţeanul de rând până la familia imperială. Cu
toate că nici una dintre femeile acestea nu şi-a spus propria
poveste, Biserica le-a cinstit memoria, iar pe unele le-a aşezat în
calendar ca sfinte, aşa cum este cazul împărătesei bizantine
Pulheria, prima sfântă din rândul împărăteselor.
2. Pulheria şi epoca sa
2.1. Protectoarea fratelui Teodosie cel Mic
Pulheria, născută în 399, a fost sora mai mare a împăratului
Teodosie al II-lea, care s-a născut cu doi ani mai târziu. În 408,
tatăl lor, împăratul Arcadie, a murit, lăsându-i orfani şi moştenitori
ai tronului. 4 Dându-şi seama că de acum va avea de jucat un rol
însemnat în administraţia Imperiului Bizantin, Pulheria s-a dăruit
cu tot sufletul lui Hristos, punându-şi darurile şi rangul în slujba
imperiului şi mai ales a Bisericii lui Hristos. Înţeleaptă,
descurcăreaţă şi plină de sârguinţă pentru credinţa ortodoxă,
Pulheria vorbea şi scria în greceşte şi latineşte. În 414, deşi nu avea
decât 15 ani, a primit titlul de Augusta din partea Senatului,
încredinţându-i-se ocrotirea fratelui ei mai mic, împăratul
Teodosie, până ce va fi destul de mare spre a domni de unul singur.
În această vreme, Pulheria face legământ de feciorie, pe care 1-a
pecetluit punând să se facă o minunată masă de aur cu pietre
nestemate pentru marea biserică din cetatea Constantinopolului.
Amândouă surorile ei, Arcadia şi Marina, au făcut şi ele legământ
de feciorie, încât să nu-şi ia niciodată bărbaţi care să poată pretinde
tronul imperial de la fratele lor Teodosie. Una dintre Vieţi spune
despre Sfânta Pulheria: „Era orfană de la nouă ani, dar educaţia ei
s-a potrivit cu însuşirile firii sale, iar isteţimea, virtutea şi iscusinţa
ei întru chivernisire erau de pe atunci coapte. Înlocuia lipsa de
3 SUSANNA ELM, Virgins of God, the Making of ascetism in late Antiquity,
Ed. Oxford University Press, Oxford, 1994, p. 34.
4 REMUS RUS, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul
mileniu, Ed. Lidia, Bucureşti, 2003, p. 290.
61