revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

acoperită cu şiţă, care, în 1935, a fost înlocuită cu tablă
galvanizată. În 1935, biserica a fost reparată radical, atât la
temelie, cât şi o parte din tencuielile interioare şi exterioare.
Arhitecural, este în plan de cruce greacă, cu două turle, una
pe pridvor, care serveşte drept clopotniţă, iar cealaltă pe naos, şi
pridvor deschis. Are o lungime de 26, 5 m, lăţimea între abside de
18, 5 m şi înălţimea de 17 m. Pictura în ulei este originală, de la
începutul secolului al XX-lea. În decursul vremii, datorită solului
alunecos, credincioşii au fost nevoiţi să ridice o clopotniţă lângă
biserică, înlocuită în 2008 cu una de zid.
În curtea cimitirului se află o biserică, construită din zidărie,
pe locul vechii biserici, arsă în 1992. Datată din secolul la XVI-lea,
în urma incendiului a fost distrusă împreună cu clopotul care avea
o valoare inestimabilă. Actuala fundaţie păstrează arhitectura fostei
ctitorii de lemn. Trebuie notat că la început biserica a funcţionat ca
filie a parohiei Sâmnic, fiind formată din satele Racoviţa, Linia şi
Feţeni. Din 1999 a devenit de sine stătătoare, având 80 de familii.
Din rândul preoţilor, îi evocăm pe Ion Linte, Constantin Cârstea şi
Marian Nica. În prezent, cel care duce mai departe învăţăturile
Mântuitorului pe aceste meleaguri este preotul Ion Ionescu. 194
***
Aruncând o privire asupra aşezămintelor religioase din
Râmnicu Vâlcea, se poate spune că „dintre toate judeţele Ţării
Româneşti niciunul nu este aşa bogat în monumente religioase ca
judeţul Vâlcea, în niciun judeţ viaţa religioasă nu a lăsat urme mai
nepieritoare ca în Vâlcea şi în niciun alt judeţ din întreaga ţară,
monumentele creştineşti nu au stat în mai strânsă legătură cu viaţa
istorică, ca în judeţul Vâlcea, care, privit din acest punct de vedere,
ocupă locul cel mai de frunte şi de cinste, nu numai din Ţara
Românească, ci şi chiar din toate părţile pe unde a trăit şi trăieşte
neamul românesc”. 195 Presărate în aproape fiecare colţ al oraşului,
arată faptul că în aceste ţinuturi flacăra credinţei a rămas
permanent aprinsă, satele multe şi mărunte care azi intră în
componenţa localităţii având câte o biserică, deseori, pentru fiecare
194 Arhiva Bisericii „Cuvioasa Parascheva” din Feţeni.
195 MELETIE RĂUŢU, Op. cit., p. 5.
176