revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

parcursul scrierii, aceiaşi destinatari vor fi numiţi şi „fraţi” sau
„fraţi iubiţi” (I, 2. 16. 19; II, 1. 5. 14; III, 1. 12; IV, 11; V, 7. 9. 10.
12. 19).
Cu o viziune exactă asupra vieţii economice şi sociale care
caracterizează creştinismul primar, scrierea oferă comunităţilor
creştine o învăţătură morală de o mare acuitate. Limbajul autorului
nu este speculativ, ci pleacă de la o observare precisă a vieţii
cotidiene a creştinilor şi a omului de la începutul Imperiului
Roman. Cultura omogenă şi unitatea limbajului moştenite din
elenism, precum şi pax romana care stăpâneşte întreg bazinul
mediteranean fac din această lume un spaţiu de prosperitate
economică şi de schimburi intense, atât comerciale, cât şi
ideologice şi personale. Angajaţi material şi spiritual în mişcarea
continuă a acestei societăţi, care provoacă atât ascensiunea
vertiginoasă, cât şi pauperitatea mizeră, oamenii evocaţi de Sfântul
Iacob îşi pierd în această masă nedefinită identitatea şi îşi lasă
fărâmiţat ceea ce constituie însuşi idealul existenţei lor (IV, 13 - V, 6).
Înrădăcinată în spiritualitatea veterotestamentară şi în tradiţia
cuvintelor Mântuitorului, în special ale Predicii de pe Munte (cf. Matei
V-VII), Epistola lui Iacob opune ideologiei dominante o etică a
sărăciei. Celui care o urmează i se promite nu numai mântuirea în
eshatologie (1, 21; 2, 14; 4, 12. 15; 5, 21), ci şi câştigarea vieţii şi a
fericirii prezente. Putem vorbi despre o ortopraxie a credinţei
creştine. Totuşi, nu este vorba despre un „pauperism social”, ci mai
degrabă de o atitudine care are valoare de confesiune de credinţă şi
care se exprimă în realitatea practicii cotidiene. Astfel, Sfântul
Iacob preia şi combină într-o manieră insolită trei idei referitoare la
sărăcie:
- prima este aceea a tradiţiei veterotestamentare şi iudaice a
celor „săraci pentru Dumnezeu”, care trăiesc din mila Creatorului;
- a doua aparţine învăţăturii filosofilor cinici şi stoici,
conform căreia cei care au abandonat tot nu mai au ce pierde şi
sunt liberi de orice;
- a treia aparţine tradiţiei evanghelice şi învăţăturii
Mântuitorului Iisus Hristos, Care îi cheamă pe Sfinţii Săi Apostoli
şi mulţimea care Îl ascultă să-I urmeze, să-şi abandoneze
proprietăţile şi să devină astfel părtaşi libertăţii conviviale a
Împărăţiei cerurilor (basileiva tw'n ouranw'n).
180