revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

adică, cu alte cuvinte, de a fi un „homo religiōsus” (om religios).
În fine, era tot pentru prima dată când – într-un text cu valoare
juridică – religia (religio/nis) era identificată cu Cultul (Cultus)
religios, în sensul că prin „Cult” se dădea expresie practică
credinţei religioase pe care fiecare om o mărturisea.
e) În respectiva Epistolă trimisă Guvernatorului Bitiniei se
cerea restituirea proprietăţilor şi a bunurilor confiscate creştinilor
de-a lungul timpului. „...Să li se restituie creştinilor fără
tergiversare şi fără echivoc, necerându-le în schimb bani şi nici
dobândă,...”, şi să le restituie toate acestea „...Creştinilor, adică
comunităţilor şi asociaţiilor lor (loro comunita e associazioni)...”.
Se recunoştea deci public că Statul roman confiscase – prin
organele sale represive, executive şi administrative, atât bunurile
pe care romanii le clasificaseră în „res sacrae” (bunuri sacre), „res
religiosae” (bunuri religioase) şi „res sanctae” (bunuri sfinte), şi
care nu constituiau „proprietatea nimănui”, fiindcă ele aparţineau
„divini juris” 15 (dreptului divin). De altfel, după prevederile
Dreptului roman – preluate, adaptate şi confirmate de legislaţia lui
Justinian (527-565) – „res sacrae” erau toate acele „lucruri
consacrate lui Dumnezeu (Deo consecrata), potrivit ritualului
(rite), de către episcopi, cum sunt locaşurile sacre şi ofrandele
dăruite, după ritual (rite), pentru serviciul divin”. 16 De altfel,
împăratul Justinian avea să precizeze că, „printr-o Constituţie a
noastră (per nostrum Constitutionem), am interzis ca aceste lucruri
să fie înstrăinate sau date în garanţie…”. 17
În anul 318, împăratul Constantin cel Mare a făcut diferite
donaţii Bisericii, pe care în anul 324, – după victoria militară
împotriva lui Liciniu – devenind unicul Împărat al imperiului
roman „a extins donaţiile Bisericii şi a concurat la construcţiile
diferitelor edificii de cult”. 18
În anul 325, împăratul Constantin cel Mare a convocat şi
prezidat Conciliul ecumenic de la Niceea, ale cărui hotărâri le-a
investit cu puterea obligatorie a legii imperiale pentru toţi creştinii
15
Justiniani Institutiones (Instituţiile lui Justinian), lb. II, cap. I, 7; A se vedea şi
traducerea în lb. rom. a Prof. Vl. Hanga, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 63.
16
IBIDEM, lb. II, 7.
17
IBIDEM.
18
P. L. GUIDUCCI, La svolta costantiniana del 313…, p. 71.
33