revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

espectat, decorat pentru slujirea imperiului ortodox. A fost o
mişcare cerută de datorie şi de postura în care Pulheria se afla, ca
augustă. A pus mai presus de imaginea şi interesul personal
imperiul şi unitatea lui. Marcian era susţinut de Aspar, Magister
Militum per Orientum, conducătorul armatei imperiale a
Orientului, şi astfel noul cuplu imperial era protejat de orice
tentativă de uzurpare. 36 Pulheria a judecat şi a înfăptuit lucrurile cu
înţelepciune: prin căsătoria cu Marcian şi făgăduinţa acestuia că îi
va respecta votul fecioriei, şi-a întărit influenţa şi puterea. Era în
continuare puternica Augusta fecioară dedicată Fecioarei Maria,
dar era în acelaşi timp şi împărăteasă. Marcian nu era însă un om
de rând, din tinereţe fusese văzut ca un ales, un personaj marcat
prin semne şi împrejurări simbolice. Mai multe surse antice spun
că ascensiunea lui Marcian la putere a fost prevăzută de o
împrejurare anume: pe când era tânăr ofiţer în armată, deasupra lui
era văzut adeseori planând un vultur care îi oferea umbră şi
protecţie, o întâmplare cu rol simbolic, care prevestea în ochii
multora faptul că va deveni împărat.
Cu susţinerea lui Marcian, prima realizare a Pulheriei ca
împărăteasă a fost convocarea Sinodului al IV-lea Ecumenic, de la
Calcedon, care a înlăturat răul făcut de sinodul tâlhăresc, când
ortodocşii au fost prigoniţi şi depuşi din scaune. Eutihie şi
partizanii săi monofiziţi au fost depuşi, Ortodoxia a fost restaurată
în Imperiul de Răsărit, iar Constantinopolul şi-a luat titlul de a
doua Romă, locul doi în diptice după Roma cea veche. Pulheria a
mai trăit câţiva ani după Calcedon, lucrând cu Marcian pentru
binele imperiului. Precum au hotărât de la început să trăiască ca
frate şi soră, au fost cu adevărat alături unul de altul, fiind într-un
gând în dăruirea lor faţă de Hristos şi în dorinţa de a cârmui
împărăţia în chip creştinesc. Ea a fost aceea care 1-a încoronat pe
Marcian împărat, în faţa Senatului, la 24 august 450. Apoi a rostit
aceste cuvinte: „Este de datoria noastră să ne îngrijim de neamul
omenesc”. 37 Împreună au pornit degrabă să repare stricăciunile
făcute de sinodul tâlhăresc, convocând Marele Sinod de la
Calcedon. Acest al patrulea Sinod Ecumenic, a anulat cu totul
36 S.B. DAŞKOV, Dicţionar de împăraţi bizantini, traducere Viorica şi Dorin
Onofrei, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 46-47.
37 VASSILIKI LIMBERIS, Divine Heiress. p. 68.
76