revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

caracteriza prin programe care variază de la structura generală a
iconografiei bisericilor mari, ca şi paraclisele. Bolniţele păstrate în
spaţiul muntenesc prezintă abordări foarte diferite ale programului
iconografic, iar tematica funerar-eshatologică nu este întotdeauna
dominantă. Tocmai datorită caracterului lor de paraclise, de
biserici secundare unui complex mănăstiresc, bolniţele se remarcă
printr-o destul de mare libertate în ce priveşte selecţia temelor
programului iconografic, ce poate însuma cicluri hagiografice
(Bistriţa, Cozia), teme mariale (Hurezi) sau praznice (Brâncoveni).
În plus, prezenţa unor teme sau lipsa altora se poate datora
opţiunilor particulare ale zugravilor, ansamblurile pictate de popa
Gheorghie caracterizându-se, de pildă, prin lipsa scenei Deisis din
naos (bolniţa Episcopiei Râmnicului, biserica schitului din Pietrari,
biserica schitului Titireciu). 27
Pronaosul este dominat în registrele superioare de
iconografia tradiţională a Întrupării: Fecioara Hodighitria este
figurată în calotă, purtând, împreună cu Pruncul, loros imperial şi
fiind încoronată, iar în timpane, Imnul Acatist se desfăşoară într-o
redactare abreviată. Calota prezintă o iconografie particulară a
Fecioarei, care de obicei apărea aici în formula Platyterei orante.
Ipostaza Născătoarei încoronate, o variantă iconografică de veche
sursă occidentală, introdusă în spaţiul ruso-ucrainean în veacul al
XVI-lea, se răspândise deja în sud-estul european în cursul
secolului al XVIII-lea, asimilând elemente vestimentare imperiale
de veche tradiţie, precum lorosul, prezent şi la bolniţă. 28
Românească în veacul al XVI-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 33. O
Deisis apare, însă, în bolniţa mănăstirii Brâncoveni.
27 C. BĂLAN, Inscripţii... Vâlcea, nr. X 1142.
28 Acest tip iconografic trebuie deosebit de reprezentările Fecioarei încoronate în
imaginile de tip Deisis, precum cea din naosul bisericii din Stăneşti-Vâlcea
(1536) sau în pictura moldovenească (Secu, 1602), care sunt de sorginte sârbobizantină
(ELISABETA NEGRĂU, Deisis în pictura românească a secolelor
XIV-XVIII. Teme şi semnificaţii, în „Revista Teologică”, Vol. 93 (2011), nr. 2, p.
50-52). Ea nu trebuie confundată nici cu tema, tot occidentală, a încoronării
Maicii Domnului de Sfânta Treime, care este ilustrată sporadic în Ţara
Românească în secolul al XVIII-lea: pe faţada bisericii mănăstirii Surpatele
(1706), în sala cu loggie a stăreţiei mănăstirii Dintr-un Lemn (cca. 1715) sau în
calota pronaosului bisericii din Micşuneştii-Mari (1753); CORNELIA PILLAT,
Quatre églises du département d’Ilfov, significatives pour l’art du moyen age de
217