revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...
revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...
revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
iblioteca aşezământului la sfârşitul secolului al XIX-lea. 71 În 1839<br />
era păstorită de Petrică, fiul lui Ceaşcă şi Dumitru Greceanu, 72 iar<br />
în 1845 de Dumitru, fiul preotului Ioan, hirotonit în 1813. 73 Din<br />
nefericire, datele despre ei sunt destul de lapidare, încât niciuna din<br />
realizările lor în folosul bisericii nu sunt menţionate.<br />
Trecută prin pârjolul focului la 7 aprilie 1847, ctitoria avea<br />
să fie refăcută în februarie 1848, 74 urmând ca de sub bolţile ei să<br />
fie binecuvântate steagurile revoluţionarilor din 1848, care, sub<br />
generalul Gheorghe Magheru, aveau tabăra pe câmpul Troian, iar<br />
la 20 iunie 1848 să se celebreze Constituţia Ţării Româneşti. Tot<br />
aici, sub bagheta lui Anton Pann, „dascălul de musichie”, corul<br />
preoţilor din Râmnic a intonat pentru prima dată „Deşteaptă-te<br />
române”, 75 care urma să devină imnul naţional.<br />
După numai două decenii de la aceste evenimente, în anul<br />
1868, construcţia era în stare de ruină, acoperită cu şiţă, foarte<br />
veche şi săracă în odoare. Primele restaurări le-a iniţiat, în anul<br />
1878, epitropul Cristache Ioan Pescariul care a angajat pe zugravul<br />
Moise Popescu să completeze pictura şi să-i facă două tablouri în<br />
pronaos. Cu această ocazie, au fost introduşi în rândul ctitorilor<br />
clucerul Ioan Lahovary şi soţia sa Bica, din familia Socoteanu,<br />
care, în 1860, lăsaseră un han, bisericii. Referitor la iscusinţa<br />
acestui pictor, Nicolae Iorga afirma cu prilejul unei vizite că<br />
„portretele sfinţilor sunt foarte urâte şi cu totul modernisate”. 76<br />
La sfârşitul secolului al XIX-lea era aproape părăsită,<br />
înegrită de vechime, deteriorată, umedă, afumată, fără nicio<br />
fereastră la turla din faţă, asemenea unui „loc de refugiu pentru<br />
cucuvele şi stăncuţe”. Odată cu numirea preotului Meletie Răuţu,<br />
71<br />
N. IORGA, Inscripţii…, p. 309; ION VÂRTOSU, Inscripţii…, p. 187.<br />
72<br />
Arhiva Sfintei Episcopii a Râmnicului, dosar 44, din 1838, fila 137; I.<br />
POPESCU-CILIENI, Op. cit., p. 59.<br />
73<br />
I. IONESCU, Op. cit., p. 663.<br />
74<br />
CORNELIU TAMAŞ, Istoria municipiului Râmnicu - Vâlcea, Rm. Vâlcea,<br />
2006, p. 203.<br />
75<br />
N. ANGELESCU, Op. cit., p. 13; Arhim. CALINIC RUCĂREANU, O<br />
scrisoare inedită…, p. 116; CONSTANTIN CÂRSTEA, DORU CĂPĂTARU,<br />
Op. cit., p. 197-198; VASILE ROMAN, Anton Pann şi marşul revoluţionar<br />
„Deşteaptă-te, române!”, în Vol. Episcopia Râmnicului 500 de ani de la<br />
înfiinţare (1503-2003), Rm. Vâlcea, 2005, p. 378-391; Domnitorii şi ierarhii…,<br />
p. 1179.<br />
76<br />
N. IORGA, Inscripţii…, p. 308.<br />
153