revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit mai întâi, apoi
Eva... Dar ea se va mântui prin naşterea de fii, dacă va stărui, cu
înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Tim. 2, 10-15).
Cadrul istoric al acestei porunci dumnezeieşti arată că femeii nu i
se interzicea nicidecum participarea la manifestările harismatice în
adunări, unde femeile se rugau şi profetizau cu glas mare în
Biserică (I Cor. n. 5). De trei ori Sfântul Apostol Pavel pronunţă
cuvântul „a tăcea” (I Cor. 14, 27-28, 30,34) ultima dată amintind
că Scriptura însăşi o obligă pe femeie la aceasta. Textul de la I
Tim. 2,12 este mai explicit şi mai categoric, arătând că puterea de a
învăţa aparţine sacerdoţiului. 33 La o privire mai atentă se observă
că i se interzice femeii „să înveţe” în Biserică, adică ar avea
interdicţie de a-şi manifesta latura învăţătorească şi conducătoare,
din moment ce nu i se permite să stăpânească pe bărbat. În
concluzie, textul ne arată că ea nu are voie să predice în Biserică
sau să dea îndemnuri, dar îşi poate dezvolta preoţia universală prin
naşterea de fii - cele căsătorite - sau pot deveni maici duhovniceşti
prin unirea cu Hristos (monahiile). Esenţa îndemnurilor Sfântului
Apostol Pavel nu este neapărat anularea femeii de la slujirea în
Biserică, ci se are în vedere progresul ei duhovnicesc, fapt pentru
care îi sunt arătate căile. Ei nu îi este interzis să cunoască, ci doar
să iasă în evidenţă. Se vede clar că Apostolul permite ca ea să
întrebe şi ar fi anormal ca, dacă află, să nu spună mai departe
învăţătura, adică să nu propovăduiască pe Hristos cel înviat. Numai
că nu o poate face de la altar, ci numai „acasă”, în familie. Cu alte
cuvinte, preoţia ei se face cu copiii. Atunci când Apostolul
vorbeşte de supunerea ei „ca Domnului”, nu o face excluzând de la
aceasta pe bărbat. Deopotrivă şi el trebuie să se supună Domnului.
Că hirotonia femeii nu are temei biblic se vede şi din faptul
că dacă ar fi existat un astfel de temei, atunci Miriam, sora lui
Aaron, ar fi jucat poate un rol important; Elisabeta, mama
Sfântului Ioan Botezătorul, dar mai cu seamă Fecioara Maria, „cea
mai aleasă între femei” n-a fost nici Apostol, n-a făcut parte nici
din rândul celor şaptezeci, nici diaconiţă nu a fost, ci a rămas la
vocaţia ei de Mamă şi Fecioară, dar şi ocrotitoare a vieţii. 34
33 IBIDEM.
34 Diac. prof. P. I .DAVID, Călăuză creştină, III, 8, Arad, 1987, p. 291.
137