UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

410 OLIMPIU BOITOŞ
nimic altceva decât întruparea Satanei, Antichrist, duşmanul:
ideii creştine, prin care îşi căutau mântuirea toate popoareleasuprite.
Blestemele asupra Ţarului şi profeţiile despre năzuirea
puterii lui, pentru împlinirea legii lui Hristos, revin mereu în
scrierile sale din acest timp. Aceste imagini biblice de altfel
nu erau rare pe atunci şi nici nu le descoperise el. Acesta era
stilul epocii şi baia de misticism, de o mare putere de reconfortare
morală, ce o luaseră toţi revoluţionarii vremii, orice naţionalitate
ar fi avut ei. Dar noi n'am avut un al doilea, care să
se simtă aşa de bine în aburii eil calzi, ca Bliade, şi cu siguranţă
că de loviturile primite de la contimporanii săi se mângăia
caşi întâii creştini lovţi, fireşte, mult mai dureros, de
puternicii zilei.
*
La Paris, Eliade găsia loc pentru scrisul lui în multe
publicaţii periodice. Ce scria, — tipăria şi răstipăria. Scrisori
particulare ş acte quasi oficiale, ca acele memorii adresate guvernelor
franceze şi engleze, împotriva ocupării Principatelor
de către armatele ruseşti, nu se mulţumea să le plaseze în
anumite periodice pariziene, ci le publica şi în broşurii aparte,.,
strângându-le mai apoi în broşuri mai voluminoase, ca acea
colecţie de „Scrisori şi acte ale oamenilor mişcării române din
1848'", pe care a tipărit-o în anul 1851. Pentru această activitate
publicistică de la Paris, are, oricum, a folsit mult mişcării
revoluţionare româneşti, d. G. Oprescu i-.a adus lui Eliade un
binemeritat omagiu *).
Unul din ziarele democratice pariziene, cari îşi oferiau
coloanele ospitaliere lui Eliade, Era Le Temps, al lui Xavier ^
Durrieu, care apare vreme de zece luni, în cursul anului 1849
Acestui ziar Eliade îi trimite, pe la mijlocul lunii Iunie,
un articol mai lung, care se va tipări în continuare, la coloana-
Varietăţilor, sfârşindu-se abia într'un al patrălea număr al ziarului.
După observaţiile redacţionale, această lucrare, curioasă,
printre articolele de propagandă trimise de obiceiu de către
refugiaţii români ziarelor pariziene, a găsit ecou în publicul
cetitor. La început Eliade n'a explicat rostul acestei opere şi
redacţia publică o informaţie greşită cu privire la locul ce
trebuia să-1 ocupe ea într'un viitor volum al lui Eliade. La
câteva zile însă. după tipărirea ei, autorul trimite redacţiei
o scrisoare de mulţumire s\ aici precizează şi tendinţa scrierii
*) V. L'activité de jaurnaliste d'Eliade Iiădulescu pendant:
son exil A Paris, DacoronMvda, IV. 1., pag. 67 şi teza de doctorat'
Eliade Bădulescu şi E*anta, Dacoromania, III.