UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

1. CRĂCIUN
ţială a autorului cronicii, şl „P. dictus magister" trebue tradus
„P. aşa zisul magistru", iar nici decum „P. mai sus numitul:
(praedictus) magistru". Şi acest „P. magister" e identificat cu-»
Petry, fost prepozit în Buda. • - - '
In partea a doua a studiului se aduc o mulţime de probe,
cari ne arată în mod indubitabil contemporaneitatea autorului
cronicii cu regele Reia al Il-lea. Menţionăm din ele câteva, sur
ficiente să ne convingă despre temeinicia revelatoarei păreri-ad-lui
Jakubovicli.
1. Anonimul — recte Prepozitul Petru din Buda — ne vorbeşte
în cronica sa despre principatele Haliciului şi Vladimirur
lui ca fiind independente, fapt ce se constată istoriceşte numai
între 1139—1199.
2. In documentele originale al veacurilor XI şi XII nobilii
sunt numiţi principes, primates şi chiar iobagiones. Ultimul cuvânt
îl are şi cronicarul anonim, cuvânt ce nu e folosit niciodată
în nici un document din timpul lui Bela al III-lea.
3. Notarul nu ştie nimic despre Austria, care devine principat
independent la 1156, şi nici despre Stiria, trecută la 1180-
în stăpânirea lui Ottocar al VI-lea. In schimb pomeneşte untprincipat
de Susdal, constatat ca existent numai la începutul:
veacului al XII-lea.
4. Nu sunt menţionaţi Saşii şi Secuii colonizaţi de urmaşul
nemijlocit al lui Bela al II-lea, de regele Geza (1141—1161),.
cu toate că notarul cunoştea atât de bine toate popoarele* ţării,.
între cari şi pe „Valabi" şi pe „Slavi".
5. Petrecerea lui Arpad cu ai săi se aseamănă de minune -
cu o petrecere déla curtea lui Bela al 11-lea, în nici um caz cu
una plină de aerul ceremonial bizantin al regelui Bela al IIIlea,
crescut şi educat la curtea Comnénilor din Constantinopol. -
6. Din punct de vedere al stilului limbii latine şi al ortografiei
numelor contemporane ungureşti — şi autorul aduce act
o sumedenie de exemple, prin cari se dovedeşte a fi şi un excelent
lingvist — nici vorbă nu poate fi de epoca lui Bela al
III-lea. Argumentul acesta ni se pare extrem de important şi>
chiar hotărîtor în chestiunea crezută până acum de nedescurcat
a Anonimului unguresc.
7. Desluşirile în legătură cu fraza cunoscută „Terra hec
in tantum pabulosa est, ut dicuntur in ea pabula Iulii Caesariî
extitere" 1 ) din Odo de Deogilo — însoţitorul şi secretarul regelui
cruciat Ludovic al VII-lea al Franţei, care trece, în drum
spre locurile sfinte, şi prin Ungaria de curând decedatului Bela.
*) Ceeace ne duce cu gândul la „pastores Romanorum" din>
cap. IX. al Anonimului.