UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

632 I. CRĂCIUN
Cu oöazia revoluţiei lui "Francise Râkoczy al II-lea trupele
imperiale — lobonţii — percepuşeră şi aşa numita „dare de
potcoavă" (p. 313). Intr'o ceartă dintre Secui şi Saşi asupra
quantumului dării Secuii spun, că Saşii „,maii mult plâng decât
sufăr" (p. 320). Sub Maria Terezia soartea iobagilor e atât de
insuportabilă, încât se ameninţa cu „pribegirea în Ţara-Româneiiscă
sau în altă parte, la neamurile lor", căci — spune autorul
mai departe — „aceşti iobagi erau în mare parte Valahi
nestatornici şi iubitori de schimbări" (p. 330).
Amănunte intresante despre grănicerii români şi încercările
zadarnice ale generalului Bucow de^a îndupleca şi pe Secui
pentru Intrarea în aceste regimente grănicereşti la pag. 333—336.
Secuii încăpăţânaţi trec mai bine în Moldova şi la 1763 se mută
deodată 300 de familii (p. 337). Grănicerii ar fi fost cu totul
15000, jumătate Români, jumătate Secui (ibidem). îndârjirea
secuiască de-a nu se supune la recrutări pentru armată, ci de
a plăti mai bine dări —după ce până acum au cerut mereu să fie
scutiţi de impozite, fiindcă serveau la oaste — aduse cu sine măcelul
delà Madefalău (p. 340). Cu această ocazie se refugiază mii
multe mii de Secui în Moldova — 1764 — iar unii din ei trec
în Bucovina, unde întemeiază cele cinci comune secuieşti existente
şi azi (p. 343—344).
In dieta delà 1790—91 Secuii cer unirea Ardealului cu Ungaria
(p. 350) şi au un rol prépondérant în dieta delà 30 Maiu
1848, când se hotăreşte această unire (p. 363). Delà revoluţia diln
1848 până la 1914 istoria Secuilor se împleteşte cu aceea a regatului
Ungariei.
Ni se pare puţin cunoscută 1 ) încercarea unei „Legiuni"
secuieşti, de-a trece la 1877 în Moldova şi de-a arunca
în aer podul liniei ferate de peste Şiret, la Adj ud, pentru
a tăia drumul Ruşilor în marş spre Balcani, facilitând astfel o
victorie turcească (p. 378). Armele şi explosibilele ar fi fost
aduse „clandestin" ca „marfă" pe „bani englezi" (p. 380).
Ultimul capitol consacrat evenimentelor din cursul războiului
mondial este plin de ură contra „Valahilor". Aceşti Valahi,
întraţi în 1916 în Ardeal au fost scoşi de aici — spune autorul
cu multă seriozitate —• în mare parte de către Secui (p. 378).
(D-l Szâdeczky uită nesfârşitele divizii germane aduse de pe
frontul delà Verdun). Pacea delà Trianon a dat pe Secui în
mâna „perfidului duşman învins, care se trudeşte sistematic,
) Vezi însă: I. Minea, Manifestaţii politice ungureşti şi
1
războiul romdno-ruso-turc din 1877—1878. „Cercetări Istorice",
1928, An. IV. No. 2. p. 110—116.