UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DARI DE SEAMĂ 53»
cut", cum traduce I. Hodoş, ci „în ultimul an al războiului precedent"
(in the last year of the former War), zice ediţia, engleză,
singura care are autoritate în lipsa originalului 1 ).
Contrazicerile dintre text şi note nu indică două epoci în
redactarea lucrării (Minea, pp. 66—67, 372), ci se explică altfel:
textul (în partea I a lucrării) este, cum recunoaşte Cantemir,
o traducere a cronicarului turc Saiadi, pe care autorul îl corectează
în note, controlându-1 cu alţi autori sau experienţa lui.
De aceia textul vădeşte sentimente turcofile combătute în note;
acestea reprezintă părerile domnului scriitor.
In legătură cu isvoarele acestei scrieri d. Minea pomeneşte
de o interesantă scrisoare (1706) a lui Constantin Stolnicul
Cantacuzino din arhivele din Cluj., în care învăţatul boer
cere isvoare pentru cronica sa, anume scrierile lui Alexie
Bethlen (p. 70) (probabil greşalâ pentru Ioan Bethlen sau Wolfgang
Bethlen).
Justă observaţia asupra valoarei Istoriei imperiului otoman,
care stă în notele de viaţă culturală otomană (p. 74).
Trecând la „Descrierea Moldovei", d. Minea o consideră
cu drept cuvânt ca o operă de informare a streinătăţii (82) şi'
ca o desvoltare eşită din operele şi din preocupările Costinilor
(83). Trebuia însă discutată valoarea istorică a scrierii în special
în privinţa instituţiilor Moldovei.
Hronicul este evident o operă de propagandă, o amintire
a nobilului popor din care ne tragem, pusă în faţa contemporanilor
în speranţa unei soarte mai bune (107, 114, 147). D.
Minea, contrar părerii autorului acestor rânduri, crede că â-
ceastă carte n'a fost „comandată" (p. 267, n. 3). Totuşi Cantemir
o spune însuşi la sfârşitul „Prolegomenelor": „Cu a pomeniţilor
dară priiatini îndemnare şi cu a Academii în învăţături luminată,
zic, a Berelinului poftire căutatu-ni-au ai plini pravila..."
(Hronicul, ed. Acad. Rom., p. 179).
Raportul între Hronic şi Historia Moldo-Valachica rămâne
încă de stabilit (cf. p. 142), cred însă, bazat pe stil, că Hronicul
românesc e o traducere după un text primitiv latin şi nu invers,
(cf. însă Minea p. 143).
Cât priveşte „Prolegomenele'', cu care-şi începe Cantemiropera,
ele nu pot fi scrise după opera însăşi, ca un adaus cen'a
putut fi Introdus în scrierea deja terminată, cum spune
d. Minea (p. 119). Prolegomenele se integrează foarte bine în
Hronic, sânt discuţii critice cari nu puteau intra în înşiruirea?
1
). D. Cantemir : The history of... the Othman empire..
London, 1734, I, p. 90 n. 41.