UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

684 /. BREAZU
_ prieteni şi ai Ungurilor de cari se miră dl T6th că urmează
întratâta pe măiestru in această chestiune. O minte atât de luminată
ca a lui Saint-René Taillandier, de pildă, nu-1 urma pe
marele profesor numai pentru autoritatea şi căldura convingerilor
lui, ci pentrucă ei înşişi s'au convins despre adevărurile
susţinuta de el. Quinet nu avea numai pe un Irânyi, De Gérando
sau Chasisin drept informatori ai situaţiei din Ungaria, ci
şi pe Românii Brătianu, Rosetti, Golescu, cari îi vizitau casa
şi-1 ţineau în curent cu curioasa atitudine a Ungurilor în războiul
naţionalităţilor din Ungaria. Conflictul ungaro-român din
Ardeal trezea violente discuţii în cercul emigranţilor delà Paris.
Nu odată discuţia devenia publică. Să ne amintim numai de
schimbul de scrisori între Dimitrie Brătianu şi Daniel Irânyi,
ambii prieteni ai lui Quinet, date publicităţii de Le Siècle. (Publicate
şi aparte sub titlul Lettres Hongro-Romains, Paris f. a.
[1851]). Intr'adevăr Quinet ar fi dorit ca aceşti elevi ai lui să-i
adopte principiile şi în practică nu numai în teorie. Să se alieze
deci împotriva absolutismului austriac, recunoscându-i fiecare
celuilalt libertăţile naţionale. Când naţionalităţile se sfâşiau In
Ungaria, el va fi încercat acelaş sentiment ca şi prietenul său
Michelet care scria următoarele gândindu-se la această sfâşiere
între popoare: „Dans les trois camps hongrois, slave et valaque
nous avions des amis. J' y songe avec horreur! Tels qui étaient
les miens, mes élèves et presque mes fils, pouvaient, dans ces
rencontres aveugles, en tuer d'autres non moins amis pour moi.
Aux camps hongrois, aux camps valaques, ou slaves, les écoles de
Paris étaient représentées! De quelque côté qu'on tuât, Paris devait
pleurer, et le deuil était pour la France". (Jules Michelet,
Principautés danubiennes. Madame Rosetti, Paris 1853, citat
după Anul 1848 în Principatele române, vol. V p. 781—782).
ION
BREAZV.
Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului,
Moldovei si Ţării Româneşti, vol. I., Acte şi scrisori (1527—-1572),
Buc. 1929. XXXII + 370 p., 4 facsimile.
Este primul volum dintr'o serie mai mare de scrisori ş:
acte noi privitoare la istoria Românilor cari — dupăcum se
anunţă — vor apărea -succesiv, câte două volume pe an, în ediţia
Fundaţiei „Regele Ferdinand I". Colecţia apare ca o continuare,
sub formă românească, a publicaţiei ungureşti Fontes
Rerum Transylvanie ar um a aceluiaş autor.
Acest prim volum apărut cuprinde 395 acte şi scrisori dintre
anii 1527—1572, strânse din arhivele Vienei, Budapestei, Moscovei,
Italiei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Ardealului. E deci o complectare
şi continuare a volumului IV din amintita publicaţie,