UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

706 /. MOGA
de unde în anul următor fu eliminat pentru un act de revoltă
împotriva episcopului Leményi. Revenind apoi în seminar, la
anul 1845 îl găsim printre cei doisprezece teologi, cari revoltaţi
împotriva oportunismului şi lipsei de naţionalism a episcopului
Leményi, iau urmat euragioşi pe profesorii alungaţi delà catedre,
şi protestând împotriva episcopului la forurile religioase,
s'au înrolat în ceata de tineri luptători din jurul lui S. Bărnuţiu.
Condamnarea partidei lui Bărnuţiu, fu o grea lovitură
pentru tânărul cleric. Unchiul său, alungat din cler, plecă la
Braşov, iar preotul din Pihtic avu să sufere răsbunarea episcopului.
C. Romanul, amarat, trecu Carpaţii la fraţii din
Muntenia, în a cărei capitală îl găsim la anul 1847, că profesor
la pensionul Schewitz.
In tovărăşia dascălilor Treb. Laurian şi Ioan Maiorescu şi
alături de fraţii Goleşti, Romanul asculta verbul înflăcărat al
lui Bălceseu, «are reîntors delà Paris exalta mirajul unei Dacii
dintre Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră. Veştile ce începură
a sosi despre frământările Românilor lardeleni, îi întăriau în
suflet nădejdea unei rapide realizări a acestui ideal. Nerăbdător
„să ştie mai deaproape", Romanul la 1 Maiu sosi la Braşov,
unde autorităţile îl semnalau oa pe un agitator al reînvierei
imperiului Dacilor, iar la 8 Maiu se afla în Sibiu, pentru
ca în conferinţa fruntaşilor români, ţinută în ajunul adunării
delà 3/15 Maiu 1848, să facă apel la toţi Românii „să şteargă
diferinţa religioasă şi să fie toti una" în faţa marilor evenimente.
Tânărul înflăcărat, în adunarea de pe Câmpia Libertăţii
fu ales membru în comitetul permanent de sub preşedinţia lui
Şaguna şi Bărnuţiu. Peste entusiasmul visurilor cuprinse în hotărîrile
adunării însă, în curând coborî duşul rece ial eşecului
suferit de delegaţia română la slăbănogul de împărat, şi de violenţa
cu care Ungurii, nesocotind cererile Românilor, au declarat
în mijlocul teroarei şoviniste unirea Ardealului cu Ungaria.
Intre timp se produse măcelul delà Mihalţ şi printre „instigatori"
autorităţile bănuiau a fi şi C. Romanul. Acesta împreună
eu Bărnuţiu, lancu, Buteanu, Laurian, Bălăşescu ş. a.,
formară comitetul delà Sibiu, care îndruma politica poporului
român, şi ducea tratative cu Saşii pentru închegarea unui front
comun. Aici află C. R. vestea revoluţiei din Muntenia şi tresărind
de bucurie, aştepta ou nerăbdare întinderea ei în Moldova,
fiindcă „toată mântuirea Românilor atârnă delà unirea şi bunăstarea
Principatelor".
Ungurii însă acum deslănţuiau o cumplită teroare împotriva
Românilor şi în sufletul lui Romanul se întări convingerea,
că „fără vărsări de sânge nu vom eşi la dorita cale", pentru
aceea „trebue să se udune naţia iarăş la un loc" pentru luptă.