UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

1, BREAZV
dioit ei, dând Ia iveală scrieri, cari erau adevărate Yademecunc
ale oamenilor de stat unguri.
Dela ştiinţa populaţiei aşteptau foştii noştri stăpânitori împlinirea
unui vis de care se câţârau cu disperate: maghiarizarea
desăvârşită a Ungariei „milenare", Deaceea datele ei au fost
aşezate la baza unei politici demografice, deadreptul ingenioase,
încă vreo 50—60 ani de stăpânire ungurească şi rezultatele acestei
jjolitici ar fi fost fatale pentru naţionalităţile din fosta Ungarie.
Din studiul, ilustrat cu atâtea dovezi decisive, al ctlui Manuilă,
lucrul acesta apare într'o lumină într'adevăr înfiorătoare.
Cunoscând rezultatele naturale ale evoluţiei populaţiei, verificate
în toate ţările cu o normală evoluţie demografică, Ungurii
sau silit, prin toate mijloacele, să le abată în folosul lor. Ştiinţa
demografiei a constatat, de pildă, că populaţia oraşelor se schimbă
mereu în mod radical „fiind înlocuită cu populaţia rurală învecinată".
Pentru înlăturarea acestui rezultat fatal Ungurii au
alimentat oraşele din Transilvania, mai ales către sfârşitul seci
XIX, cu populaţie ungurească, din vestul Ungariei, ducând în
acelaş timp o insistentă politică de maghiarizare. Populaţia satelor
româneşti care alerga la oraşe era astfel, în cele mal multe
cazuri, desnaţionalizată. Lucrul îl ştiam şi noi, pentrucă îl vedeam
zilnic, niciodată însă nu ni-s"a părut atât de înfiorător ca
din datele statistice ale dlui Manuilă.
Faţă de această politică Românii au fost de o resistenţă
uimitoare — mai ales în raport cu celelalte naţionalităţi din Un^
garia. Cifrele date de dl Manuilă (în cap. 3 al lucrării)' sunt un
elogiu pentru energia şi conştiinţa, naţională a. rasei noastre.
Chiar dacă vorbiau limba maghiară, intelectualii români îşi
declarau naţionalitatea într'o proporţie pe care nici una din naţionalităţile
din Ungaria n'au atins-o. Românii dădeau apoi cel
mai mic procent de cunoscători ai limbii ungureşti (6%, p. 107).
Deaceea Românii au fost urmăriţi cu stăruinţă şi deosebită
precădere, faţă de celelalte naţionalităţi. Dl Manuilă arată de
pildă (p. 165) cum dintre toate judeţele Ungariei numai 7
au avut un bilanţ de imigrare; dintre acestea 5 erau româneşti.
Excedentul populaţiei rurale româneşti în loc să se stabilească,
cum ar fi fost natural, în oraşele învecinate, emigra în America
şi, în număr mai mic, în România veche.
Toate datele dlui S. Manuilă sunt scoase din autori unguri.
Dsa nu poate fi deci învinuit că ar fi falsificat statisticele în interesul
nostru. Lucrarea d-lui Manuilă ia-fost premiată de Academia
Română cu premiul Constantinide.
ION BREAZU.
Bela.Toth, Edgar Qvinet et la Hongrie (în Rerve des Eludes
Hongroises, Anul VI, No. 4, Oct.—Dec. 1928, pp. 356—372). •