UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

650 A. DEC EI
G. G. Mateescu, Nomi traci nel territorio scito-sarmatico, im,
Ephemeris Dacoromâna, II (1924), pg. 223, sqq.
Plecând dela date asigurate iprin studiul onomasticei tracice
în Roma şi peninsula balcanică, M. încearcă vânturarea numelor
din Rusia sudică pentru a scoate la iveală o cantitate de.
nume tracice. Aci, era teritorul Sciţilor şi al Sarmaţilor. Insă
nu se oprea la Nistru, precum nici Tracii nu se opreau la limanul
lui. Teoria„interpenetraţiei" găseşte sprijin şi în acele timpuri",
când •— se pare — „rasele" erau mai pure, mai neamestecate.
Cu toatecă nu i-a fost posibil regretatului M. să aibă şi.
publicaţiile şi revistele mai noi ruseşti, totuş „am rămas cu,
i erma persuasiune a prezenţei în aceste locuri a unei populaţii
tracice consolidată mai târziu de extensiunea geto-dacică sub,
domnia lui Boierebista (cfr. Max Ebert, Sudrussland im Altertum,
1921, pg. 35i—353),, care populaţie se extindea probabil
până la Olbia şi mai departe spre răsăritul acestui oraş, până,
la fluviul Boristene, unde s'a menţinut până în epoca imperială,,
pe care o privesc multe din inscripţiile cari conţin nume tracice.
Aceste nume fură transmise, după părerea mea, prin intermediul
circulaţiei interioare in lumea scito-sarmaticd şi prin relaţiile
coloniilor greceşti maritime intre ele, către răsărit până
la Tanais şi la Bosforul cimerian, unde aş admite şi o influenţă
bitinică adecă directă tracică peste Pontul Euxin prin importul
mercenarilor', care a ajutat probabil înălţarea Spartocizilor pe
tronul bosforan". (pg. 224). A fost utilizat, fireşte, şi materialul
arheologic din Scitia minoră. In total 117 nume.
Acestea arată, pe lângă o vastă extindere a neamului trac,,
încât Pontul devenise aproape un lac tracic, un alt lucru: bazoteritorială,
a populaţiei tracice, coincide şi înspre est, dincolo)
de Nistru, ca expansiunea moştenitorilor, a Românilor.
AUREL DECEI.
Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, L'espansione delle civiltà italiche
verso V Oriente danubiano nella prima età del ferro, în
Ephem. Dacoromâna, III (1925), pg. 58 sqq.
Lucrarea utilizează materialul publicat relativ la chestiunea
tratată. Fixează dela început (pg. 58) o dată care priveşte
de aproape primii paşi ai istoriei în regiunea Daciei: „Până laprima
vârstă a fierului (între 1100 şi 1000 a. Chr.) Italia a avut
o parte cu totul pasivă în mişcarea popoarelor şi a civilizaţiilor,
dar sau legendar deci nu absolut inexistent, fără un grăunte
de adevăr fie istoiic fie filologic — al lui Gelu din Cronica Anonimului
şi între jumătatea primă a numelui rv\o (după
Kali.nka, Antike Dtnkmaler in Bulgarien, ci. Mateescu, pg. 132,.
nota 1), unde para însemna sat caşi dava.