UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂRI DE SEAMA 585
tâmpla să ia „hotărîriie cele mai primejdioase". Autorul carac-
.ierizează constituţia aceasta drept un compromis al ideii de
stat dinastic cu ideile şi postulatele constituţionalismului modern.
Din acest compromis a rezultat parlamentarismul austriac
-lamentabil, sprijinit pe o aparenţă de liberalism şi pe alta de
autonomism.
In volumul al doilea analizează amănunţit frământările
politice dintre anii 1861 şi 1867, cu încercările constituţionale
din epoca lui Schemen:ling şi cu sistarea lor (1865) prin ministrul
Belcredi (Sistierungsministerium) până la încheierea pactului dualist
din 1867, care dă Ungurilor recalcitranţi un neaşteptat triumf.
Materialul documentar este şi în volumul acesta extrem
de bogat, cuprinzând nu numai informaţiile culese din procesele
verbale ale conferinţelor ministeriale, prezidate adeseori de
însuş împăratul, ci şi pe cele risipite în ziaristica timpului, în
diferite memorii şi în literatura istorică relativă la această epocă.
Toate neamurile din cuprinsul fostei monarhii pot găsi aci date
de interes pentru istoria lor din această epocă de neisbutite
încercări constituţionale. Pentru Români e preţioasă informaţia
extrasă din protocolul conferinţei ministeriale dela 15 Ianuarie
1863. Conferinţa a fost prezidată de însuş Francisc Iosif
-şi s'a ocupat de chestiunea reînfiinţării mitropoliei Românilor
ortodocşi. Cancelarul aulic ardelean a declarat, că în Transilvania
nu e cu putinţă a convoca dieta provincială decât cu condiţia
de a-i satisface pe Români şi pe şeful lor politic şi păstorul
lor sufletesc, arhiepiscopul Şaguna. Chestiunea era, dacă
metropolia aceasta trebuia înfiinţată pentru toţi Românii ortodocşi
din monarhie (deci şi pentru Bucovineni) sau numai pentru
cei din Ungaria şi Transilvania ori să se mărginească numai
la Transilvania, instituind aci un arhiepiscop ortodox în
persoana lui Şaguna („bloss für Siebenbürgen einen orthodoxen
Erzbischof, und zwar in der Person des politisch mächtigen
Pischofs Schaguna zu kreieren"). Problema era complicată şi
prin faptul, că se atingea susceptibilitatea Sârbilor ortodocşi
din sudul Ungariei şi din Croaţia, întrucât mitropolitul din Carloviţ
avea atunci jurisdicţie spirituală asupra episcopiilor ortodoxe
din Ungaria şi Transilvania; emanciparea Românilor de
sub această jurisdicţie bisericească trebuia in orice caz admisă
(p. 305—6).
Tot aşa de preţioase sunt şi extrasele din protocoalele conferinţelor
ministeriale dela 27 şi 29 Aug. 1865, cari arată atitu-
• dinea dibuitoare a împăratului în chestiunea unirii Transilvaniei
cu Ungaria. In cea dintâi îşi exprimase Francisc Iosif dorinţa
de a se găsi o soluţiune, care să satisfacă nu numai elejnentul
maghiar, ci să ţină seamă şi de aspiraţiunile juste ale