UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

626 /. LUPAŞ
şi (dranii umili, cari îşi sacrificau fără preget viaţa pentru ortodoxie,
deci pentru salvarea libertăţii şi unităţii sufleteşti a
neamului lor.
I. L.
Teodor Bălan, Bucovina în războiul mondial Cernăuţi 1929,
Cunoscutul cercetător al istoriei bucovinene, d. prof. T. Bălan
cuprinde în acest studiu recent informaţiuni precise, întemeiate
pe (felurite izvoare directe cu privire la, soarta Bucovinei din
ziua de 2 Septemvrie 1914, când a intrat pentru întâiaş dată armata
rusă în Cernăuţi, — fiind întâmpinată de mitropolitul
Repta şi de primarul Weisselberger — până la 28 Noemvrile 1918,
când congresul general al acestei provincii a decis unirea ei necondiţionată
cu Regatul României. La aiceastă deciziume au a-
derat atât Polonii, cât şi Germanii bucovineni, al căror reprezentant
a ştiut prinde bine momentul accentuând în declaraţia
.sa, că trebue să urmeze „drumul cel nou, pe oare ni-1 indică
mersul istoriei". ,
Autorul urmăreşte cu egală atenţiune atât ştirile privitoare
la desfăşurarea militară şi politilcă-diplomatică a războiului,
«ât şi pe cele de ordin administrativ şi economic, arătând
în mod amănunţit isuferinţele grele, pe cari a trebuit să
le îndure populaţia Bucovinei nu numai din (partea Ruşilor cari
„jefuiau de dragul jafului", dar şi a trupelor germane iscusite
în deprinderea de a „orgiamizii furtul, proteguit de sitat", precum
şi a celor austniâce, cari n'au lipsit a încuraja pe contraban-
•dişti oferindu-le potrivit cu recomandarea colonelului Eduard
Fiseher — întreg sprijinul oficialităţilor austria ce.
Din expunerea privitoare la peripeţiile militare iasă bine
la iveală serviciile făcute armatei austriaco de cele două grupuri
de a3taşi de sub comanda maiorilor Dănilă Pap şi Victor
Rusu, iar din partea politica se reliefează rolul politicianului
«.ustro-fil Aurel Onciul, care întocmai ca Alexandru Vaida, îşi
mărturisea cu orice prilej convingerea că existenţa unei Austrii
puternice ar fi cea mai esenţială condiţie pentru existenţa naţională
a Romanilor. Amândoi aceşti ucenici ai politicei chesaro-
•crăeşti din Viena credeau în mesianismul Habsburgilor cu deosebirea
însă, că cel dintâi pare a fi persistat în această rătăcire
şi după prăbuşirea lor, iar al doilea s'a tămăduit de ea, ca
printr'o rapidă schimbare de front să se poată strecura la sfârşitul
războiului în rândurile cele dintâi ale învingătorilor.
De remarcat şi data de 50 Octomvrie 4948, canid 40 ofiţeri
români din fosta armată austriacă s'au întrunit la o consfătuire
în restaurantul Dreher Park din Viena, constituioidu-se într'un
aşa numit „senat central al ofiţerilor şi soldaţilor români", care