UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

564 N. DRAGANV
pieri, iar jocul fantaziei este destul de la largul său. Având în:
vedere acest fapt nu este de mirat dacă nu sântem totdeauna-,
de acord cu distinsul nostru coleg Kisch.
' In Dacoromania, III, pp. 938—942, mi-am arătat îndoeala:
în privinţa unora din etimologiile propuse de dl Kisch în studiile
dsale preliminare, pe care le menţine neschimbate şi în:
cele două lucrări de care ne ocupăm aici. Pentru a nu mă repeta,
trimit la această recensiune, regretând că nu s'a bucurat,
de mai multă atenţie din partea dlui Kisch. Totuşi trebue sâ
insist şi aici asupra numelor pe care dl Kisch le socoate de
origine veche grecească, dintre care despre unele am vorbit şi
acolo.
Pe p. 939 spuneam: „Dacă numele Cerţilor în forma Gallatae,
în cazul că s'ar putea dovedi că au fost numeroşi Celţi de
aceştia printre Români pe timpul formării poporului nostru,
ar fi putut da numele de localităţi Galaţi, nu putem spune cu
siguranţă şi despre gr, bit\i:a. „arida" că ar fi putut da rom.
Dipşa (săs. Dirbach = „Diirrbach", ung. Dipse), chiar dacă
Galaţii ar fi vorbit greceşte, cum presupune K. In cazul că
acest cuvânt ne-ar fi venit adecă în cea mal veche epocă de
formare a limbii noastre, iar i ar fi fost lung, 8l:a ar fi
putut dat *zipşă, căci trecerea lui d în z şi a lui ^ în j înainte
de i s'a întâmplat în acelaşi timp; dacă i ar fi fost scurt, s'arfi
desvoltat în Deapşă; în sfârşit, dacă ne-ar fi venit mai târziu,
trebuia să rămână Dipsie. De altfel -şa din Dipşa pare a fi
sufixul -şa din Apşa, Lupşa, Capsa, Cupşa, Focşa ( > Focşani),
Micşa, Domşa, Tomşa, etc, despre care v. DR. 111, 821. Originea
lui trebue căutată în altă direcţie".
Deşi i-am adus aceste serioase obiecţii, dl Kisch totuşi continuă
să creadă în posibilitatea derivării lui Dipşa şi Dipşorul
din gr. dfy-.z (Ban., 10; Sieb., 182, 254). Intre timp cred că
am găsit „direcţia" pentru adevărata explicare a acestui nume
topic. Un sat D'ipsa se mai găseşte adecă în Slavonia, lângâ
Vukovar, cf. A magyar korona orszdgainak helysignivtăra,
Budapest, 1888, p. 784, unde a scris Gyipsa, şi Rjecnik, III, p. 8.,
unde se adauge că, în graiul de la Vukovar, acest D'ipsa =
D'ivsa, mănăstire în Fruska Gora. Deci trebue să ne gândim,
fie la forma cak. diva = srb. djeva (v. -bg. deva) „Jungfraiu"
(pentru Nord cf. rut, d'ivd, idem), fie dan slav. div i „Wunder",
diviti „schauen", diviH se. „sîch wundern". Trecerea Iui — u
— p — este cunoscuta şi în limba română (Banat, Haţeg):
caută > captă, lăută > laptă, căucel, căucea > chepcel, căpcea
(cf. I. — A. Candrea, Grai şi suflet, I, p. 18&; Dicţ. Acad., T. I,
P. II, p. 221).
Mă voîu ocupa în alt Ioc amănunţit de originea şi funeţiu-