UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

MISCELLANEA 405
«dacă sporirea peste măsură a lor este o greşală, şi mai mare
este greşala când se elimină amănuntele, cari trebue să ilustreze,
păstrându-se numai faimosul fir roşu al faptelor mari
petrecute. Amănuntul interesează în măsura în care este necesar
pentru înţelegerea faptului poliltic sau cultural, căci nu
e destul ca acest fapt să fie aflat, ci trebue înţeleasă întâmplarea
lui. Iată ce au înţeles într'adevăr autorii acestui manual,
dacă este să judecăm după ultimul volum, şi aşa credem că se
'explică şi faima lui neobişnuită.
Totuşi în cursul lecturii numitului volum ani simţit uneori
că lipseşte câte un cuvânt despre poprul nostru. Şi „un cuvânt"
nu e expresie figurată, căci câteva dintre lacunele ce le
vom înşira se pot într'adevăr umplea cu câte un singur cuvânt.
Mai multe dacă s 1 ar adăuga, s'ar strica ierarhia preconcepută
a faptelor istorice respective, după cum, ni se pare, că prin lacunele
actuale această ierarhie este niţel clătinată în defavoţ-ul
nostru.
Momentele mari ale evoluţiei poporului român, în cursul
veacului XIX, trebue bine puse în lumină chiar si într'un manual
de scoală al unui popor „mare' 1 şi din apusul Europei,
pentrucă altfel învăţăcelul poate fi mirat de rezultatul acestei
evoluţii, în urma răsboiului mondial, ceea ce nu este câtuşi de
puţin în interesul idealului de înfrăţire între popoare, pentru
împlinirea căruia luptă astăzi toate minţile luminate ale omenirii.
Iată mai direct spus scopul acestui articol.
Şi acum să începem.
Capitolul V, despre „revoluţiile din 1848 şi reacţilunea în
Italia, Austria şi Germania", tratează şi despre revoluţiile din
Ungaria, care pe atunci nu era o ţară autonomă. Nu se face
însă amintire despre mişcarea Românilor din Ardeal, deşi ea
a fost importantă şi importanţa i-au recamoscut-o înşişi Ungurii,
căutând mereu să-d împace pe Români, pentruca apoi
să lupte cu mai mulţi sorţi de isbândă împotriva Austriei despotice.
La pag. 223 se observă cu multă dreptate, că Ungurii
în „1848, caşi mai târziu, nu admiteau autonomia decât pentru
-ei singuri" *). dar pe urmă se analizează numai revolta Sârbilor
şi a C»oaţilor împotriva tendinţelor maghiare, uiltându-se
că şi Românii din Ardeal şi-au ţinut, la Blaj, o adunare a lor
naţională, ca şi Croaţii şi Sârbii şi au protestat împotriva tendinţei
maghiare de a unifica în siflă Ardealul românesc cu
Ungara şi, fiindcă n'au vrut să se lase călcaţi în picioare, au
*) „Mais en 1848, .comme plus tard, les Magyars n'admet-
"taierit l'autonmie que pour eux seuls".