UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

710 í. MOGA
tale ne amintesc abia două cazuri, unul din 1586 când convertesc::
o femeie româncă (p. 10) şi altul din 1604 când conving pe
şapte români să treacă la catolicism (p. 102). Popor refractar
oricărei înoiri în domeniul credinţei, Românii nu intrau în
cadrul sforţărilor de proselitism religios al iezuiţilor şi decimei
în rapoartele lor anuale.
Abia am putea semnala doar câteva ştiri incidentale. In
schimb povestirea evenimentelor politice, cari au frământat
Transilvania la sfârşitul sec. XVI şi începutul sec. XVII, mne
dă informaţiuni mai bogate privitoare la Mihai Viteazul şi
Eremia Movilă. Stăpânire! „tiranului" Mihai, jaful lefegiilor
săi şi pornirea nobililor unguri împotriva voevodului român
stăpânitor al Transilvaniei, au lăsat urme şi în aceste rapoarte
anuale, ele însă nu depăşesc ca noutate, ca importanţă şi ca
apreciere a persoanei voevodului, ştirile contimporane ale cronicarilor
locali cunoscuţi. Mai interesantă ne pare descrierea călătoriei
părintelui rector al iezuiţilor din Cluj Ioan Argento, tare
însoţit de câţiva tovarăşi trece prin Secuime în Moldova, merge
în audienţă la Eremia Movilă, iar de aici pleacă în Polonia. Câteva
.amănunte noui şi portretul sufletesc al lui Eremia Vodă,
fire adânc religioasă şi bănuitoare, cel puţin în ce priveşte persoana
lui Moise Szekely, ne face să dăm în Întregime descrierea
vioaie a autorului raportului din anul 1604.
Anume pe la mijlocul anului 1603, când Ardealul fierbea
sub răscoala lui Moise Szekely, şi iezuiţii fură alungaţi din Cluj,
aceştia au hotărît ca o parte din ei isă rămână în ţară, iar o
parte să plece în Polonia, pentru a cere milă şi ajutor dela regele
catolic. Rectorul iezuiţilor, Pater Argento pleacă deci din
Cluj în 12 Iulie împreună cu 7 tovarăşi, şi la 12 August sosesc
la Cracovia, după ce petrecură mai multe zile şi nopţi prin
munţii înalţi acoperiţi cu păduri, cari înconjoară din toate părţile
Transilvania. Deşi, prin Secuime aveau cai de-ai Românilor,
cari le duceau alimente şi-i conduceau peste graniţă în Moldova,
totuşi o bună parte a drumului trebuiră să o facă pe jos din
cauza urcuşurilor grele şi a drumurilor prăpăstioase. Acestea
erau şi foarte periculoase, după cum arătau mai multe capete şi
cadavre de oameni, pe cari, se spune, că de curând i-au ucis
tâlharii sau i-au mâncat fiarele. Se vorbea că şi strâmtoarea
prin care trebuiau să treacă ar fi ocupată de hoţi.
In Secuime, în satul unde au poposit trei zile, se spunea
că în fiecare zi erau mai mulţi inşi contaminaţi de ciumă. Atât
aceştia însă, cât şi restul, fie unguri, fie ardeleni, nu numai că
nu fug de contagiunea ciumei, dar consideră ca un mare păcat
să fugi de ea, sau să refuzi apropierea celor contaminaţi. Spun
anume că ciuma e o pedeapsă trimisă de Dumnezeu, de care