UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

556 N. DRĂGANU
Europei şi de-aici mai departe, la Roma. Cel mai vechiu text
românesc de acest fel este „Rojdanicul", care desvălue viitorul
•omului după luna sau zodia în care s'a născut, copiat de popa
Io an Românul din Sâmpi«tru (jud. Hunedoara) în anul 1620
şi publicat de Cartojan (Dacoromania, V, pp. 584—601). In 1639
s'a tipărit în Bălgrad (=Alba-Iulia) un „Gromovnic", oare descopere
viitorul după zodia în care cade tunetul, şi un „Trepetnic",
oare prevesteşte din diferitele mişcări ale trupului
(amândouă publicate cu un studiu introductiv de N. Drăganu în
An. Inst. de Ist. naţ. de la Univ. din Cluj, I, 1921, Cluj, 1922,
cel dintâiu pe pp. 253—258, al doilea pe pp. 260—263). De pe
amândouă aceste cărţi, care au şi alte variante, s'au făcut
cnumeroase copii. Intr'un calendar de la 1733 se găseşte un „Lunovnic"
care desvălue raporturile misterioase dintre diferitele
faze ale lunii şi creşterea seminţelor. La începutul secolului al
XVIII-lea Constantin Brâncoveanu ţinea la curtea sa un astiolog,
însărcinat să „tălmăcească almanacele" „Foglietti novelli'",
răspândite prin Italia şi pline de „prognostice".
Prin caracterul său fatidic, şi acest gen de literatură, care
se ceteşte şi astăzi cu o curiozitate vie la sate, a lăsat urme
• adânci în sufletul poporului nostru, cum dovedeşte folklorul.
XXII. „Fisiologul" (pp. 188—194). „Fisiologul este o curioasă
'carte de ştiinţe naturale în ciaire animalele, păsări, reptile şi
peşti sunt descrise cu obiceiurile lor, după tradiţii populare,
pentru a fi apoi interpretate ca simboluri ale unor idei morale
şi religioase. El este dar alcătuit din două părţi: una care cuprinde
descrierea vieţuitoarelor; alta care înfăţişează interpretarea
morală". In literatura română a pătruns Fisiologul încă
din epoca influenţei slavone. O versiune a lui, venită din greceşte
prin intermediar sârbesc, ni s'a păstrat într'un manuscript
copiat la 1777 şi publicat de Gaster în Arhivio glottologico
italiano, X — 1886, pp. 273—304. Altă versiune românească, copiată
în anul 1774, a fost publicată de C. N. Mattescu în revista
Ion Creangă (VII, VIII şi IX). Dl. Cartojan relevă şi alte versiuni
păstrate în manuscrisele Academiei Române.
XXII. „Fiore di virtù* (pp. 195—208). Cea dintâiu carte
literară profană care a pătruns în literatura română, care se
leagă de literatura italiană medievală şi face transiţia dela
"legendele religioase apocrife cătră romanul popular, este „Fiore
di virtù", vestita colecţie de maxime şi povestiri morale privitoare
la virtuţi şi viţii, cunoscută la noi subt numele de ,.Albinuşa"
şi „Floarea darurilor". A fost alcătuită în secolul al
XHI-lea, în Bologna, după cât se crede, de cătră călugărul
^benedictin Tommaso Cozza dini. De-aici s'a răspândit