UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂRI DE SEAMA
55r
repede în toată Italia, a trecut apoi în toate literaturile Occidentului
şi a răsbătut până în Orient, fiind tradusă în limbile:,
sârbă, română, greacă, rusă şi armeană. La noi a venit în secolul
al XVI-lea într'o traducere făcută după un prototip sâr- -
besc. Originalul celei mai vechi versiuni româneşti s'a pierdut,
dar avem două copii, cea dintâiu făcută la 1620 de popa I o a n.
Românul! din Sâmpietru (jud. Hunedoara), ceealaltă la 1693
de Costea Dascălul de la biserica Şcheilor din Braşov.
O a doua traducere pare , a se fi făcut tot în secolul al
XVI-lea după un text slav, tradus la rândul său din greceşte..
Nu ni s'au păstrat din ea decât trei foi din veacul al XVII-lea,
în care textul românesc este aşezat pe coloana din dreapta iar
cel paleo-slav pe cea din stânga.
O versiune tradusă deadreptul din limba italiană în va- -
lahâ sau bogdănească de câtră Gherman Vlahul („Volosin") nu
ne este cunoscută decât prin traducerea slavă (rusă) făcută de-
Veniamin Ieromonahul Rusin, la anul 1592.
Dar versiunile traduse din slavoneşte erau defectuoase; deaceea
pe timpul lui Brâncoveanu s'a simţit nevoia de a se face -
o nouă traducere, iar aceasta s'a făcut acum din greceşte, şi;
anume după o ediţie tipărită în Veneţia. Cartea a fost găsită
la muntele Athos de Paharnicul Constantin Săraichinu, fiul lui
„Gheorghe Dohtor Criteanul" şi dată spre traducere ieromonahului
Filothei, care în acest timp venise din acel Sfânt Munte
în tară. Traducerea a fost tipărită apoi în 1700, în mănăstirea
Snagovului, de cătră ieromonahul Anthim Ivireanul. Tălmăcirea
lui Filothei era mult superioară celorlalte făcute după texteslavone,
de aceea, înlocuindu-le pe acestea în circulaţie, s'a răspândit
repede în tqafte ţinuturile româneşti. A fost des copiată şi
retipărită de patru ori până în secolul al XIX-lea, devenind o
adevărată carte populară. Fireşte, în astfel de împrejurări,
a trebuit să lase urme însemnate asupra literaturii masselor
popuilaire. Informaţii (amănunţite asupra! istoriei ei ne dau
studiile d-lui Cartojan: „Fiore di virtii" în literatura românească,
în An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Lit., s. III, t. IV, mem. 2, Bucureşti,
1928, şi ,.Fiore di virtu" dans la littérature roumaine, în Archivum
Romanicum, vol. XII—1928, 4, pp. 501—514.
XXIV. „Romanul popular" (pp. 209—212). „Romanul popular
este o întreţesere de teme, luate, în întregul lor sau în parte,
din literatura orală a masselor populare şi prelucarte de autori,
cari în cele mai multe cazuri nu pot fi identificaţi". El estedeci
produsul a doi factori deosebiţi: poporul, care dă co-~
moara de poveşti şi legenda, şi cărturarul, care le adună,
le amplifică uneori cu elemente literare înrudite şi le fixează.