UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂRI DE SEAMA G83:
fi trimis scrierile şi, determinat şi de sentimentul prieteniei,.
Quinet i le va fi citit cu plăcere.
Dupăce răscoleşte mărturiile despre interesul purtat de.-
Quinet Ungariei, cuprinse in corespondenţa lui, dl T6th arată - ,
izvorul acestei simpatii: concepţia liberală şi naţionalistă a savantului
şi filosofului politic francez. Vorbind despre aceasta dl.
Toth nu se aşează numai pe punctul de vedere al adversarilor
— raţionalişti, absolutişti şi catolici — francezi, ci în linia de •
gândire tradiţională a Ungarei, care totdeauna s'a opus cu înverşunare
principiului naţionalităţilor. Luând această atituditne.-
dsa găseşte contraziceri în conduita lui Quinet. De fapt, aceste
contraziceri sunt mai de grabă în capul dsale decât în al ideologului
francez, unul dintre oamenii cari s'au contrazis mai puţin
în viaţa lor. De pildă, dl Toth se miră cum Quinet face odată
din Ungaria „bastion al civilizaţiei europene" şi cum atribuie,
mai târziu acelaş rol Polonilor, Sârbilor şi Românilor. Quinet 1
nu spunea un neadevăr când atribuia acest rol cercului de po- -
poare latino-slave din orientul Europei; nici nu vorbea aşa numai
pentru a pleda cauza democraţiei europene. El spunea acest
lucru întemeiat cu siguranţă pe dovezi istorice. Dl Bela T6th
şi conaţionalii dsale nu vreau însă să lase nici un strop din/
acest rol istoric Românilor sau Sârbilor. Deaceea e foarte uşor
să descopere pete în soare...
Dl T6th nu poate admite apoi lui Quinet faptul că acesta,
se alătură principiului naţionalităţilor iar nu principiului statului
istoric. Dsa relevă, în acest se»3, cu destulă compătimire pentru
gândirea autorului „Revoluţiilor Italiei", pledoaria pe care o--
face acesta cauzei româneşti în cunoscuta scriere Les Roumains.
Se miră dl T6th cum Quinet se declară pentru unitatea integrală
a Românilor, călcând peste unitatea Ungariei al cărei
rol istoric 1-a relevat mai înainte cu atâta căldură. Se miră şi
găseşte contraziceri... De pildă pentruce Quinet invoacă în interesul
cauzei daco-româneşti raţiuni istorice ca spre exemplu;
„foarte hipotetieul argument al descendenţei dacoromâne" (p.
369). Dar dl Bela Toth greşeşte când atribuie lui Quinet o profesie
atât de absolută a principiului naţionalităţilor. E adevărat
că acest principiu primează Ia el pe cel al statului istoric; însă
pentru Quinet conceptul de naţionalitate nu cuprinde numai
un număr de indivizi uniţi prin limbă ci şi o tradiţie şi o civilizaţie
comună. Vorbind despre Români el a descoperit în trecutul
lor şi aceste elemente necesare pentru ca o naţionalitate să"
fie recunoscută, şi le-a relevat cu căldură şi convingere.
De fapt Quinet ştia ce vorbeşte când se alătura astfel cauzei
româneşti; nu se contrazicea nici nu avea înainte pure interese
politice. Şi ştiau ceeace si'îu şi ce ! aîaiţ ;
prieteni ai lui si