UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

656 A. DECE1
eumentelor se referă la acest lucru, precum, pe urmă,- şi la justificarea
lui). Planul polon era acesta: de a lăsa apropierea Turcilor
de Dunăre, ca prin prezenţa lor ameninţându-1 pe principele,
transilvan, să dea liber curs accesului lor în Moldova, sub pretextul
de a ţinea departe pe Tătari de Turci, de a se icui între
cele două armate păgâne, cari odată unite ar fi fost superioare
forţelor creştine, — cu toate că nu rupseseră pacea cu Turcii, ce
o încheiaseră încă din timpul lui Soliman Magnificul, şi nu intraseră
în liga antiturcească organizată de Papa. Totul se desvoltă
conform dorinţei polone.
Turcii veniră la Dunăre, încercând trecerea prin trei locuri:
Belgrad, Nicopole si Bodum (pg. 384). In ajunul luptei dela Călugăreni,
Minai avu o convorbire cu Lubienecki, trimisul Polonilor,
pe care acesta a păstrat-o, arătându-ne astfel starea sufletească
a lui Mihai. E extrem de interesantă şi poate sta alături
numai de „Memoriul" descoperit de A. Pernice la Florenţa.
Reiese de aci că Mihai ştia turceşte. Apoi, seria necredinţelor:
„Meis subditis non fido, a quibus iam deceptus cum non id,
quod a me comissium habebant apud Palatinum Transyluaniae
agerent. Ungaris nullam fidem habeo, quorum circa me sunt
septem miillia et magis milii timeo ab eis quam olim a Turcis
qui in ditione mea agebant. Securior eram sub Turcis quam sub
Christianis nune. Promittebat enim Imperator Christianorum et
Palatinus Transyluaniae auxiliares copias contra Turoas, consemando
me et filium meum circa hoc dominium meum haereditarium
in perpetuum. Caesar nullum auxilium dedit... Ad
eam aegestatem redactus sum ut a me suppellectili monasteriorum
non parcitur, sed id omne, quod Deo dictatum erat distrahitur...
Et inter Caesarem et Principes Christianos nulla
concordia". Propoziţii scurte, de luptător, nu umflate clasicizant
de diplomaţi şi fără conţinut! „Nune effundere sanguinem.
meum paratus sum, nam ad bellum cum Turcis progredior,
quod uiribus meis impar. Si Aaron frater meus dominaretur
adhuc in Moldauia cum quo conspiraui de mutuis ferendis auxiliis
contra Turcam, non deesset mihi spes impendiendi transitus
Turcis per Danubium in eas oras praesertim si a tergo non
fuissemus impositi per Tartaros. Sed cum iile non est, huic non
Palatino Valachico, Cygano 1 ) genere nulla fides est,... pro ipso»
Valachis imperat. Non est qui mihi opitularetur, nec locus est
quo reclinem caput. Si ad Regem Poloniae debeam confugere
consule mihi, rogo fideiiter, et sub coinscientia..." Se plânge
apoi de înşelăciunea boierilor: „sed is Aarono a famulo suo et:
Că Ştefan Răzvan, „fidefragus" al lui Aron, era Ţigan, pe>
lângă această mărturie a lui Mihai, cf. M. Weiss, Liber Annalium,
în Fundoruben, III, pg. 145.