UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DAF.l DE SEAMA 593
Saşii au avut, delà colonizarea lor în părţile Transilvaniei,
neîntrerupt conştiinţa unităţii etnice, ca popor deosebit. Deşi
risipiţi în diferite regiuni, în discontinuitate geografică, ei au
încercat încă delà sfârşitul secolului XII (1191) să se unească
în forma unei organizări bisericeşti, sub conducerea prepositului
din Sibiiu, iar la începutul secolului următor (1212) au exprimat
dorinţa să aibă un episcop al lor propriu în acest oraş, dorinţă
a cărei realizare a întârziat până în secolul al XVT-lea.
In schimb organizarea politică-administmtivă în forma
Universităţii săseşti s'a putut înfiripa mai repede, în baza diplomei
privilegiale deli 1224. Adevărat că privilegiile autonomiei
teritoriale fuseseră acordate de către regele ungar Andreiu
II numai Saşilor colonizaţi în ţinutul Sibiiului. Autorul presupune
că aceştia vor fi ţinut şi înainte de 1224 vre-o adunare obştească,
spre a se sfătui, ce şi cum să ceară delà regele Ungariei.
Deci organizarea primitivă a celor 7 scaune (7 judeţe) ar fi fost
etapa premergătoare organizării mai cuprinzătoare ii Universităţii
săseşti. La cele 7 scaune se mai alătură încă 2 scaune (Mediaşul
şi Şeica) ai căror reprezentanţi afirmă (1315) că aveau
din vechime dreptul de a participa la adunările provinciale sibiene.
Acelaş lucru îl spuneau mai târziu (1453) şi reprezentanţii
Bistriţenilor.
îndatoriri comune, impuse oraşelor săseşti din partea puterii
regale, accelerează pregătirea unităţii politice şi administrative
a Saşilor ardeleni. Astfel la 1433 regele Sigismund dispune
ca Bistriţa, Braşovul şi Clujul să contribue împreună cu
cele 7 scaune la înfiinţarea şi întreţinerea unui corp de grăniţeri
pe linia Făgăraş-Haţeg. Pentru repartizarea cheltuelilor vor
fi ţinut adunare obştească. Dovezi nu s'au păstrat despre astfel
de adunări decât din jumătatea a 2-a a secolului XV, delà 1473,
când au fost convocaţi toţi representanţii lor. Convocările înfăţişează
însă o deosebire de termini, care îndreptăţeşte concluzia,
că legăturile de unitate nu erau încă deplin închegate între toţi
Saşii ardeleni. Astfel d. e. celor din scaunul Mercurea li se dă
(1471) ordin să participe (committimus), iar cu doi ani mai târziu
(1473) li se adresează celor din Bistriţa numai rugarea să
participe (vos iam non hortari licet, sed magis rogamus). Delà
1485 dateiză cel mai vechiu document scris în numele tuturor
Saşilor. Astfel vedem că regele Matia Corvinul confirmând la
1486 privilegiile sibiene, extinse succesiv asupra tuturor Saşilor,
nu făcea decât să consfinţească o stare de fapt.
Dar pentru ca autoritatea Universităţii săseşti să devină a
realitate politică-administrativă recunoscută de toţi, trebuiau îndeplinite
două condiţiuni prealabile: 1) să înlăture jurisdicţia
comitelui local, ceeace se întâmplă pentru Bistriţa la 1469, pentru
H8