UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂIil DE SEAMĂ 649
.gur şi foarte mare popor. Desigur va fi fost vreo deosebire dia-
-lectală în limba acestei ramuri nordice, întâmplată prin influenţele
scito-sarmatke şi celto-germanice, însă din puţinele documente
din limbă rămase nu o putem determina nici printr'o curajoasă
ipoteză" (pg. 105).
Toţi Tracii oari veneau la Roma aduceau cu ei şi credinţa
lor. Astfel precum fecundaseră mitologia grecească tot aşa vor
înrîuri adânc şi pe cea romană. M. arată că, afară de Mitteras,
tetrada divină a lui Aopllo, Sabazios, Asclepios şi a originalului
erou trac — numiţi după locurile unde erau veneraţi — era
«ea mai răspândită.
Pe lângă aporturile de mai sus, poporul Tracilor a dat şi
oameni de valoare mare: pe Galerius; Marcianus; Maximinus
Tracul; Leon I; Iustin, unchiul lui Iustinian şi deci şi pe Iustinian;
Belizarie, generalul lui de mare faimă; pe urmă atâtea
alte personalităţi probabile pe cari romanizarea le-a întunecat
obârşia.
Concluzia: „învăţăm să cunoaştem pe de altă parte, prin
intermediul acestor mărturii directe, ce instrument minunat de
. romanizare era armata şi mai cu seamă serviciul militar în
garnizoana Capitalei. Cât sunt de puţini acei soldaţi şi veterani
traci pe cari îi putem cunoaşte cu toată certitudinea ca atari,
iată de imensul număr de recruţi, învremece în liste întregi de
Thraces abia putem alege două sau trei nume barbare! Nu
< mai vorbim de aceia cari se înălţau la grade superioare şi prin
urmare erau promovaţi la înalte sarcini de administraţie civilă,
financiară şi provincială. Câteva exemple sigure cu nume
trace incontestabile dovedesc afară de orice îndoială existenţa
lor, însă puternica romanizare exercitată asupra acestor provinciali
cărora le lipsea o tradiţie culturală naţională (aici, în
• acest punct M. s'ar părea că exagerează. „Tradiţie culturală naţională"
au avut Tracii şi încă foarte puternică încât a influenţat
chiar pe Greci, fiind astfel deosebită de a lor. Mulţi savanţi
pun cultura Tracilor, în anumite momente ale ei, lângă cea mediteraniană.)
afară poate de cea adoptată grecească, a redus la
•. minimum necesar notiţele privitoare la naţionalitatea lor" (pg.
245). Acestea sunt spuse sprijinindu-se solid pe epigrafia sigură,
nu pe literatură!
Astfel „vom fi în stare să reconstruim cu o oarecare precizie
aspectul etnografic al Romei în sec. III d. Chr."(pg. 246) —
căci în al IV abia vreo 10 inscripţii dacă se mai găsesc trace.
— Insă câştigul cel mai mare e, desigur, al istoriei noastre,
care n'a numărat până acum vre'un tracolog de talia lui 1 ).
AUREL DECEI.
*) Fără a ne imagina nimic şi a face conjecturi, atragem
numai atenţia asupra corespondenţei dintre numele — nelegen-