UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

'670 .4. DECEI
In armata regelui polon dela 1663 se găsesc 20 de companii de
Tătari şi Valahi (= Moldoveni).
A. DECEI.
Gh. Călinescu, Alcuni rnissionari cattolici italiani nella
Moldavia nei secoli XVII e XVIII, în Diplomatarium Italicum,
I (1925), pg. 1 sqq.
In aceste două secole propaganda catolică, intensificată prin
fundarea Sf. Congregaţii de propaganda fide (1622) — colegiu
iniţiat de Gregoriu XV şi mărit de Urban VIII cu scopul de a
instrui misionarii — şi organizată din temelii, luă un avânt
nou, în părţile noastre. Insă vremurile nu-i mai fură prielnice.
In Principatele româneşti, din cauze multiple, acum renăştea
ortodoxismul, sub aripa ocrotitoare a unui Domn moldovean cu
idei şi munificenţe de basileu bizantin, sau a altui Domn muntean,
căruia îi înălţau laude Ivirii, Georgienii şi Grecii Răsăritului
pentru faptele lui culturale iar Turcii îl cunoşteau sub
numele de Prinţul Aurului; astfel propaganda catolică, izbindu-se
de zidul ce i-1 opunea acum conştient biserica orientală
prin focarele ei din ţărişoarele noastre, se văzu nevoită să întărească
numai credinţa vechilor aderenţi, neputând câştiga
proseliţi noi. Dimpotrivă, şi pe cei vecjii începea să şi-i piardă.
Noul material documentar publicat, şi însoţit de un studiu
introductiv, de d. C. e cuprins între anii 1639 şi 1762. Aşezându-i
pe misionari în epoca lor, când Moldova era o scenă pentru
apariţiile şi luptele dintre Ruşi, Poloni, Turci, Tătari şi pe
urmă Austriaci, meritul lor se conturează astfel mai precis. La
1711 Ruşii, la Galaţi, risipiră misiunea, prădând până şi mormintele
(pg. 12); Ia 1739 aceiaşi ortodocşi, încheindu-se pacea
puţin favorabilă lor, dela Belgrad, se retraseră ducând totul cu
ci ab homine usque ad mingentem ad parietem inclusive (pg. 15).
Ceilalţi, păgânii, erau şi mai răi; din faţa lor se refugiau, precum
se ştie, în munţi; câteva dintre scrisorile misionarilor sunt
scrise „din pădure" dela Baia sau aiurea.
Locurile unde se stabileau misionarii erau, în mod natural,
în părţile locuite de Unguri, cari erau catolici. La Bacău, unde
era reşedinţa episcopului catolic, aparţinător arhipăstoriei de
Marcianopolis, era centrul. Cotnarii, Iaşii — unde catolicii aveau
o biserică de lemn, făcută din miluirea unui „Barone greco" —,
Baia, Suceava (d. C. scrie constant Suciava), Săbăuanii, Trotuşul,
Galaţii Chilia, Ismailul, Ciubărciul, Bârladul, Huşii,
Neamţul, RomanuJ,Fărăuanii şi Trebuşul erau alte grupări majore.
Se răspândeau apoi şi în restul Moldovei, fortificând credinţa
catolică. La 1744 (pg. 167) erau în Moldova, în regiunile