UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

664 A. DECEI
rită lui Girolamo Porro, incizor destoinic. Multe din datele sale
le-a obţinut dela neamţul „Ertilio" din Ardeal, care se găsea la
Padiova la studii. Românii „îşi zic Romani, care nume se menţine
încă între ei, însă şi Valachi". Asupra etimologiei cuvântului
Valah e de altă opinie: „sunt numiţi dupăcum vor unii dela
Valerius Flaccus" Romanul, oare părere n'o împărtăşesc, deoarece
îmi închipui că cu acest nume cadrează foarte bine pronunţarea
aproape a tuturor limbilor, fiindcă de către Germani sunt
numiţi Vuelchen, care vrea să zică Vuelcsin, cu care cuvânt ii
desemnează pe Italieni, fiind numiţi şi Poloni Vuolsc, de Unguri
Olac". (pg. 73). Aceeaş etimologie, arată d. I., eu o argumentaţie
inferioară, o dă şi abatele Ruggiero, într'o Relatione
coviosissirna del Regno di Polonia, oferită lui Pius IV, la 1568,
Magini, la Alba-Iulia, — „e numită vulgar Oratas" (pg. 76) —
ceeace probabil vrea să redea graiul local „la oraş". Trecând la
producţiile solului, relevă medaliile lui Traian, cu „iibondanza
della Dacia" ca efigie. Citează apoi „apele minerale cari au a-
proape gustul vinului şi alte ţâşniri de alte ape,... cari acopere
cu coajă pietroasă lemnul şi alte lucruri ce întâlnesc".
într'o ediţie a Geografiei lui Ptolomeu, Giuseppe Rosaccio,
comentând, remarcă latinitatea noastră, cu exemplele lui Botero.
Ultimii trei, Pietro şi Paolo Manuzio, Bernardino Querini,
aduc aceleaşi veşti mărunte asupra ţinuturilor locuite de
Români, ultimul ocupându-se şi de catolicii din Moldova. Chorografia
lui Reychersdorff apăru, — înainte de ediţia dela Colonia,
1595 — la Viena, 1550.
AUREL DECEI.
Nicolae Buta, I ragguagli di Claudio Rangoni, vescovo di
Reggio-Emilia e nunzio di Polonia dai 1599—1605. Appunti di
storia rumena. In Diplomatarium Italicum, I (1925), pg. 259 sqq.
Sunt cunoscute luptele pe care le-a dus papalitatea pentru
menţinerea prestigiului, ca idee şi ca dominare, cu „schismele"
şi cu celelalte puteri lumeşti. Prin oamenii îmbrăcaţi în haina
bisericii şi educaţi la şcoala diplomatică romană, trimişi în diferitele
puncte slabe ale vremii, fie cu gând religios, fie cu sfat
politic, de multe ori reuşi să împace lucrurile.
Aceasta era destinaţia episcopului Claudio Rangoni, urmaşul
lui Malaspina în greaua nunţiatură din Polonia între anii
1599—1605, unii dintre cei mai bântuiţi de fapte războinice şi
de uneltiri politice. Avea ca obiectiv principal păstrarea prieteniei
între Rudolf II al Austriei şi Sigismund III al Poloniei,
cari, ca şi Turcii, împreună şi unul împotriva celuilalt, făceau
„combinaţii" asupra clor trei principate, — două româneşti şi
unul locuit în majoritate de Români, în vederea ţintei supreme: