UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂRI DE SEAMĂ 697
jinesc teoria profesorului J. Strzygowski, care crede că bolta
cilindrică derivă din architectura de lemn şi anume din construcţia
cu bârne. (Vezi articolul citat mai sus, precum şi cartei
„Altslavische Kunst").
Interesante sunt clopotniţele (p. 12 şi mai ales planşele
46—50), prin faptul că sunt încălecate tindei în laturea de vest,
şi înfăţişează astfel atât paralele apropiate cu cele slovace, cât
şi prototipul unor clopotniţe încălecate ale bisericilor de piatră
-din Ardeal.
Ce priveşte decorul, d. Petranu ne arată că ei se compune
fie din elemente plastice (tăieturi în lemn, p. 21, 22) fie mii
ales din pictură, ce acopere întreg interiorul „ca şi cu un covor"
(p. 13).. Important e faptul că autorul înşiră toate scenele întâlnite,
ceeace formează o largă contribuţie la cunoaşterei temelor
iconografice, alcătuind şi un argument pentru concluzia autorului
, importantă de reţinut drept o caracteristică pentru decorul
pictat al acestor biserici, anume împrejurarea că nu se
-găsesc „două biserici cu aceiaş ordine şi cu acelaş număr al
scenelor". Dovadă că în judeţul Arad, în plin secol al XVIII-lea
şi al XIX-lea această pictură era un element încă viu, creat de
fiecare dată din concepţia artistică existentă şi nu o simplă
perpetuare stereotipă a unor idei artistice apuse, cari se mai repetau
şi copiau doar în virtutea inerţiei. Interesantă şi demnă
de reţinut e caracterizarea picturei (p. 19) din punct de vedere
al subiectului şi al formei, cum e „tendinţa realistă", „caracterul
local", „costumele locale şi ale timpului", deci elemente, ce ne
~fac să bănuim că pe lângă nesfârşitele serii de influenţe bizantine,
orientale şi occidentale, vom putea într'o bună zi descoperi
— cel puţin în domeniul picturei murale din bisericile de lemn
urmele unei picturi autochtone (picturile clasate de d. Petranu
în categoria a doua, pe p. 19).
Rezumând apoi expunerea bogată în amănunte valoroase,
ce cuprind nume de preoţi architecţi şi pictori, precum şi alte
•date statistice şi informative, autorul ajunge la concluzia că
pentru întreaga architectura românească de dincoice de Carpaţi
e caracteristică utilizarea lemnului ca material de construcţie.
Deşi bisericile de lemn ce ?'au păstrat până azi datează
în judeţul Arad abia din secolul al XVII-lea încoace, totuşi tipul
e mai vechiu, şi autorul acceptând părerile lüi Fr. Schulcz
datează originea lui în secolul al XIV-lea.
Incheiând, trebuie să recunoaştem că e păcat că ideile
multiple, ce se întrezăresc cu ocazia analizei, sunt aşa succint
tratate din cauza economiilor de spaţiu impuse, şi nu ne rămâne
decât să dorim ca volumul acesta, prezentabil din orice
punct de vedere, să fie începutul unei întregi serii de publica-