UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DĂRI DE SEAMA 695
cile de piatră? Influenţele ulterioare şi îndeosebi Occidentul au
reuşit apoi să desrădăcineze acest obiceiu, şi până şi bisericile
de lemn cari ni sau păstrat, sunt azi învelite ou tencuială albă.
Deîlegarea acestei chestiuni evident că recere încă multe cercetări,
îndeosebi în domeniul architecturei de lemn, dar indiciile
de mai sus îmi par totuşi destul de temeinice pentru a permite
punerea acestei ipoteze. Ce priveşte pictura murală interioară,
ea păstrează în principiu iconografia şi alcătuirea anterioară.
Totuşi se remarcă o deosebire profundă între arta decorativă
din vremea lui Ştefan, şi între epoca caracterizată mai ales de
arta din timpul domniei lui Petru Rareş; pictura murală începe
să domine suprafeţele fără să mai ţină seama de valoarea
structivă şi plastic-expresivă a zidului. Ceeace am amintit mai
sus pentru exterior se întâmplă şi în interior. Din punct de vedere
technic această pictură e de o calitate deosebită, fiind
executată al fresco cu o îngrijire şi îndemânare căreia îi datoreşte
trăinicia.
Elementele decorative plastice se rezumă la chenarele uşilor
şi ferestrelor. Aci elementele gotice, pe cari le-am întâlnit
în vremea lui Ştefan cel Mare, stăpânesc mai departe, cu deosebirea
doar că acum nu mai prezintă înrudiri cu cele din Polonia,
ci maeştrii sculptori sunt toţi veniţi din Transilvania.
Acestei tradiţii gotice i se mai adaugă apoi un ecou îndepărtat
al renaşterei italiene, transmise prin intermediul Ardealului,
şi care se amestecă cu elementele gotice, cari continuă să formeze
caracteristica ornamentală principală până la sfârşitul
secolului al XVI-lea şi mai încolo.
In esenţial deci, architectura moldovenească prezintă, în
cursul sec. XVI-lea, o continuare nemijlocită a celei din vremea
lui Ştefan cel Mare fără deosebiri principiale, ci caracterizată
doar printr'o evoluţie lentă, determinată de trebuinţele proprii,
satisfăcută cu ajutorul mijloacelor şi posibilităţilor intrinseci.
Sfârşitul acestei epoci e pregătit apoi de ivirea unui nou grup
de influenţe, cari schimbă vădit înfăţişarea vechilor tipuri,
aducând elemente noi muntene, armeno-georgiene, şi ruseşti.
Studiul d. Balş, ale cărui concluzii le-am reprodus mai sus,
e întovărăşit de cercetări detaliate asupra mormintelor, şi mobilierului,
cercetări deosebit de interesante şi bogate graţie materialului
ce abundă.
Ilustraţiile bune şi miai ales planurile şi secţiunile îngrijite,
datorite în cea mai mare parte autorului însuş, măresc
considerabil vaSoarea acestui volum al II-lea, şi ne fac să dorim
şi să sperăm pentru un viitor apropiat să vedem istoria architecturei
religioise moldoveneşti complectată printr'un al IH-lea
volum închinat epocii următoare: celei „decadente", cum o nu-