UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

702 V. VĂTĂŞIANU
le explică autorul. 2. Influenţe munteneşti asupra iconografiei,
3. Pătrunderea câtorva elemente naturaliste ale renaşterei
italiene, mai ales în domeniul peisagiuLui, şi în sfârşit 4. o invazie
a icoanelor ruseşti, elemente oari toate la un loc fac să
piardă pictura murală monumentalitatea de odinioară şi să se
- descompună în detalii (p. 288). Rezultatul e că pictura murală
de aci înainte nu va mai ţine seamă de rolul ei decorativ, pe
care îl are de îndeplinit în funcţie de edificiul dat, ci ea va
căuta, dimpotrivă să se răspândească în interiorul şi exteriorul
bisericilor, ne mai respectând elementele structive şi urmărind
exclusiv evidenţierea propriilor ei valori (p. 229). Din acest
punct de vedere al degenerărei, autorul distinge .două perioade,
una ce merge dela 1540 la 1590, în decursul căreia procesul de
descompunere e încă mai mult latent, şi alta după 1590, când
stilul icoanelor înlocueşte cu desăvârşire pe cel al marilor meşteri
decoratori (p. 288).
Importante sunt informaţiile referitoare la technică. D.
Ştefănescu susţine că cele mai multe picturi murale moldoveneşti
nu sunt frescouri ci executate al secco (pp. 209, 211—3),
intrând în controversă cu afirmaţiile dlui Balş, care dimpotrivă
numeşte pictura murală moldovenească frescou. O lămurire a
acestor păreri opuse o pot da fireşte numai verificări ia faţa
locului.
Iată deci în câteva linii rezumative evoluţia picturei murale
moldoveneşti, aşa cum ne-o expune autorul, oare ia totodată
precauţia de-a confirma părerile dsale şi prin proba a
contrario, încercând să demonstreze deosebirile fundamentale,
ce există originalmente între şcolile de pictură moldoveneiscă
de o parte (căci autorul distinge mai multe şcoli cu caractere
particulare în chestiuni de detaliu), şi cea sârbească, macedoneană,
atónita şil munteană de alta (p. 293—5). Influenţe
munteneşti şi atonite (prin intermediul Munteniei) apar abia
— după cum am arătat mai sus — în jumătatea a doua a sec.
al XVI-lea (p. 298—9). In schimb, graţie substratului comun,
bizantino-constamrtinopolitan, autorul subliniază oarecari înrudiri
ale picturei moldoveneşti cu cea bulgărească (p. 299—
303). Cu deosebită privire la şcolile singuratice moldoveneşti,
autorul accentuiază în repeţite rânduri importanţa ţesăturilor,
broderiilor şi icoanelor executate la mănăstirile mari, sedii de
şcoli de pictură.
înainte de-a încheia darea mea de seamă, trebuie însă isă
remarc că am extras aci mai sus, ceea-oe mi s'a părut că menţine
autorul cu mai multă insistenţă. Alături de părerile expuse,
d. Ştefănescu însă i3usţine şi altele, cu desăvârşire contrarii
sau neîntemeiate. Astfel de pildă pe p. 205, dânsul susţine