UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

MISCELLANEA 435
.prin diploma lui Leopold I până la anul 1711, când impozitele
•au început iarăşi a apăsa pe umerii lor.
Vechea organizaţie românească din Ardeal cnezială şi
voevodală, primeşte lovitura de moarte prin cucerirea de către
Ungaria a acestei provincii. Cei mai mulţii din ei au pierit în
dupte, iar cei rămaşi, parte au fost pe încetul înghiţiţi în sânul
nobilimii maghiare prin procesul de desnaţionalizare politic şi
religios, iar cei cari au încercat să resiste la tentaţiile de mărire
s'au contopit în massa tot mai greu încercată a poporului de
jos românesc. Afară de puţina nobilime veche românească, se
mai pomenesc în evul mediu în Ardeal şi câteva clase de români
privilegiat, anume: boerii, puşcaşii şi apărătorii de cetăţi
(bâstyâs). Puşcaşii îi întâlnim din vremuri vechi în jurul cetăţilor
Gherla, Cetatea de piatră, Ghurghiiu şi Deva, fiind scutiţi
de orice fel de impozite sau sarcini iobagiale, având îndatorirea
în schimbul acestor privilegii de a apăra în permanenţă
cetăţile. Pentru serviciul făcut regele le dăruia moşii
de al cărui usufruct se bucurau toată viaţa, dar aairi le puteau
fi luate în caz de neexecutare a obligaţiilor lor militare, şi
puşcaşii treceau atunci în rândul iobagilor. Boerii şi apărătorii
de cetăţi locuiau pe teritoriul unguresc şi în special în apropierea
Făgăraşului. Boerii erau de două categorii, vechi şi noi.
Boerimea veche românească avea aceleaşi drepturi şi privilegii
ca şi nobilimea ungurească, ea şi-a fost primit moşiile pentru
faptele de vitejie manifestate în diferitele războaie, fie dela
regii Ungariei sau voevozii ardeleni, iar mai târziu dela domnii
-Munteniei. Boerimea nouă era de o dată mai recentă, fiind
ridicată la acest rang şi primind moşii, cu obligaţia de a face
serviciul militar pentru rege, principe sau domn de câteori
era nevoe, iar în caz de nerespectare a acestui obligament pământurile
le erau luate şi trecute altora, boerii ajungând din
:nou în rândul iobagilor. Aceiaşi soartă o aveau şi apărătorii
de cetăţi, pe cari îi întâlnim numai în ţinutul cetăţii Făgăraşului.
Pentru apărarea acestui teritoriu primeau puţin pământ,
cu dreptul de usufruct şi erau scutiţi de impozitele iobagiale,
•dar când nu-şi îndeplineau datoria faţă de cetate îşi pierdeau
îndată toate privilegiile.
Vechiul element românesc şi săcuiesc, apărător de cetăţi
şi de hotare, a fost organizat sistematic în aşa numitele regirmente
grănicereşti, de către generalul Buccov, în veacul XVIIL
El înaintează Măritei Therezia în 1761 un proect de organizare
militară, prin care cerea înfiinţarea a 5 regimente pedestre