UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

616 I. LUPAS
să scoateţi deda noi ceva, sub cuvânt de contribuţie ori altă trebuinţă,
noi suntem gata la toate, dar religia nu ne-o părăsim,
până când. trăim... De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care
bieţii de noi le-am zidit, cu cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu,
niciodată până suntem vii!... Nici noi nu suntem vite, cum
cred Măriile Voastre, oi avem biserica noastră. Iar bisericile nu
sunt clădite, ca să rămână goale, şi nici noi nu ne vom mai
închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm
acolo". Nobilul Gheorghe Rettegi spune în memoriile sale, că
ţăranii români s'au plâns şi findcă li „s'a pus în gât jugul iobăgiei",
cu toate că ei sunt mai mulţi şi mai vechi decât Ungurii
în acesta ţară, fiindcă ei sunt „rămăşiţele vechilor Daci" (p. 158).
La 21 Aprilie 1760 întră Sofronie în Zlatna însoţit de mare
mulţime de popor, doritor să-1 vadă şi să-i asculte cuvântul. El
vorbi contra episcopului Aron îşi contra preoţilor sfinţiţi la Blaj,
ale căror slujbe n'au nici o valoare, fiind ei „papistaşi nemţiţi",
oameni cu „două legi", cari „au spurcat sfintele Paşti, anafora
şi sf. cuminecătură". Din Zlatna porni spre Abrud îndemnând
pretutindeni ţăranii să se înscrie între ceice doresc
episcop ortodox, căci „ăsta care-i aoum la Blaj, va pieri ca fumul,
deoarece l-a prins regina cu minciuna, scriind că toţi Românii
de aici sunt uniţi" (p. 161). Delà Abrud se duse la Câmpeni
şi asistând la slujba vecerniei vorbi şi acolo împotriva catolicilor
cari „sunt eretici, păgâni îşi papa lor hamiş ca şi episcopul
unit". Moţii atacară în drum pe fratele episcopului unit,
pe protopopul Alexandru Aron din Roşia, care având un cal bun
reuşi să fugă; începură să ameninţe şi pe Unguri spunând că
„a trecut puterea Domnilor, acum noi suntem Domni" (163).
Conferinţa ministerială din Viena discută în repetate rânduri
(3. VI şi 31. VIII. 1760) stările ardelene, create prin revoluţia
lui Sofronie şi decide, că mişcarea trebue potolită trimiţând
ca episcop ortodox în Ardeal pe Dionisie Novacovici. Contele
Bethlen era şi de astădată pentru mijloace drastice: prinderea
lui Sofronie şi uciderea lui (auf eine oder andere Weise
um das Leben gebracht werden kônnte — p. 171 n. 3). Dar lipsa
forţei armate din ţară împiedecă curtea din Viena a primi propunerile
lui. Guvernul ardelean, procedând în sensul părerilor
lui BetMen, a reuşit la începutul lui August să prindă pe Sofronie
în biserica din Abrud, cu ajutorul cancelistului Szakadâti
şi al locotenentului Ioan Halmâgyi, care fu trimis în scopul
acesta cu 19 husari din Alba-Iulia. Dar când au pornit cu călugărul
prins din Abrud spre Zlatna, s'au alarmat Moţii şi
trăgând clopotele într'o dungă au dat navală asupra soldaţilor
astfel, încât Halmâgyi ajuns la porţile Zlatnei, de frica mulţimii
care creştea, s'a văzut silit a libera pe Sofronie. Drept răz-