UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DAM DE SEAMA 545
istoric-literar propriu zis, cum arată de altfel şi titlul şi şirul
capitolelor tratate.
Urmează deci că seria de conferinţe a dlui Iorga nu înlătură
ideea de a se încercă o sinteză a istoriei literare a cârţLor
noastre populare, cu întrebuinţarea metodei filologice, cea mai
indicată în domeniul cercetărilor privitoare la literatura veche.
O astfel de încercare este lucrarea de care ne ocupăm a drlui Cartojan,
care se simţiâ pregătit ca să o scrie pe urma unei munci
preliminare de mai mulţi ani, întreprinsă in ţară şi străinătate
(cel dintâiu studiu de acest fel al dsale a fost Alexandria în
literatura romanească, Bucureşti, 1910). încercare isbutită.
Lucrarea dlui Cartojan aduce numeroase contribuţii interesante
şi nouă, prin bogăţia ei de informaţii, prin multe din
concluziile la care ajunge, şi este nouă şi prim felul în care este
expusă, cu totul deosebit de al celor premergătoare.
Am văzut cum îşi grupează materialul dl Iorga. Gaster are
patru capitole: I. „Literatura estetică", II. „Literatura etică",
III. „Literatura religioasă", pe care o urmăreşte după ordinea
episoadelor biblice, IV. „Cărţi de povestiri şi noroc". Cartea dlui
Cartojan înfăţişează materialul popular scris în mod cronologic
şi în cadrul de desvoltare organică a literaturii noastre vechi.
Punctul său de vedere este deci, cum am amintit, cel istoricliterar,
cu întrebuinţarea metodei filologice. Am fi dorit numai
ca întrebuinţarea acestei metode să fi fost întru câtva şi mai
pronunţată, mai ales în privinţa analizei limbii, iar alături de
ea să fi intrat şi metoda estetică, atât pentru conţinut, cât şi
pentru limbă ca expresiune artistică (cf. Croce, Vossler, etc),
mai ales fiindcă în căzui celor mai multe cărţi populare avem
a face cu produse, mai mult ori mai puţin, de artă, menite să
desfăteze sufletul cetitorului, iar noutatea stilistică interesează
din punctul de vedere istoric-literar şi estetic cel puţin atât cât
şi vechimea arhaismelor. De altfel însuşi dl Cartojan relevă rolul
important al vechii literaturi populare scrise în formarea
stilului românesc (cf. „încheiere", p. 226, pe care o reproduc la
sfârşit), fără însă ca în cursul studiului să insiste de-ajuns
asupra acestei chestiuni. Poate e rezervată volumului II.
Ţinând socoteală de punctul său de vedere, autorul îşi împarte
materialul în: 1. legende apocaliptice; 2. legende biblice;
3. legende hagiografice; 4. literatură astrologică; 5. cărţi profane
şi romane populare.
Cum vedem chiar şi din această împărţire, dl Cartojan
susţine că cele dintâiu legende apocrife, atribuite de Haşdeu şi
Gaster bogomilismului, nau a face nimic cu această erezie. De o
parte ele circulau în literaturile creştine cu secole înainte de