UN PROECT DE CONSTITUŢIE 401 Art. 2. înainte de a se ... - DSpace

DARI DE SEAMA 707
In acelaş timp simţi nevoia unei largi lămuriri a opiniei pujDlice,
despre îndreptăţirea politică a statului, care să cuprindă
jte Românii de pe ambele laturi ale Carpaţilor. „Trebuie deşteptată
Europa, că numai prin ridicarea Daciei se poate împiedeca
panslavismul". „Deviza noastră să fie formarea Daciei" scria
«omanul fraţilor de peste Carpaţi şi în primele zile ale lui Iulie,
trecu munţii îndreptându-se spre Bucureşti, unde, în pragul
marilor evenimente, se simţea nevoia tuturor bărbaţilor D,ou capiL.itate
însemnata" cari să lucreze pentru „cauza generală a
. Românilor". Aci, istovit de eforturile de până acum, se îmbolnăvi
şi pentru întremarea şubredei sale sănătăţi, ceru sprijinul
,/fratelui Bălcescu". După ce şina recăpătat puterile, la
6 Sept. 1848, Romanul era în fruntea convoiului de manifestanţii,
cu un drapel în mână, ca să ardă Regulamentul Organic.
Revoluţia mumteană căzu. Ardealul însă se încinse dintr'odată
de focul revoluţiei armate şi C. Romanul sosi Ja timp,
pentru a i se încredinţa conducerea prefecturei delà Reghin şi
organizarea legiunei a XILa.
In faţa legiunilor de iobagi de pe câmpie, înarmaţi eu coase,
săcuri şi lănci şi conduşi de Axenite, C. Romanul şi Micaş, se
ridicară regimentele înarmate ale Secuilor, cari sub conducerea
multor militari de profesie înaintau în trei coloane împotriva
Românilor. La 27 Oct. cavaleria secuiască a contelui Lazar
sdrobi avanposturile române, prefăcu în cenuşe comuna Sân-
Pauil şi a doua zi, înconjură şi măcelări legiunea lui Micaş delà
Iernut, îndreptândmse spre tabăra delà Aţintiş a lui Romanul,
acum numit şi Vivul. La 31 Oct-, Secuii se loviră eu legiunea
lui Romanul, dar fură înfrânţi şi decimaţi de Români, ţinuţi
trei zile încercuiţi, înecându-li-se toate atacurile în sânge, iar
• când reuşesc să fugă spre Târgu-Mureş, lăsând în mâna Românilor
toată prada de până acum, fură încunjuraţi la Iernut
de aceeaş legiune a XII-a şi de gloatele tribunilor Bianu şi N.
Pop, şi brigada isecuiască distrusă căzu prisonieră în mâinile
Românilor.
In curând întreg Ardealul era în mâinile oştilor imperiale
şi a revoluţionarilor români. C. Romanul plecă acum la Reghin
să-şi organizeze acolo prefectura. Tovărăşia dintre imperiali şi
legionarii români însă, fu în curând întunecată de ţinuta
jignitoare a ofiţerilor imperiali supăraţi de prezenţa
înarmată a Românilor, şi Romanul, în rapoartele
sale către comitetul central delà Sibiu, protesta plin de amărăciune
împotriva înjurâilor şi silniciilor locot-colonelului
Urban şi a ofiţerilor săi, faţă de ţăranii disciplinaţi şi tribunii
legiunei a XII-a. Dupăoe termină organizarea prefecturei
din Reghin, Romanul cu legionarii bine instruiţi milităreşte
«desarmă Secuii din satele ungureşti ale prefecturei sale şi plecă
45*